Cand eram mic, am vazut un monument al eroilor iar pe el era scris cu litere ingrosate "NIHIL SINE DEO". L-am intrebat pe bunicul meu ce insemnau acele cuvinte iar el mi-a raspuns : Nimic fara Dumnezeu.
luni, 30 decembrie 2013
Anul nou sau noapte obisnuita? revelion sau doar inceput de luna?
Vad pe toate posturile tv de actualitati ca difuzeaza obsesib pregatirile de revelion.se anunta mare petrecere mare, cu mancare si bautura(alcoolice) in exces.Eu? asa cum am spus si anul trecute pe vremea asta, ma pregatesc de o noapte obisnuita, normala. Doar faptul ca din punct de vedere calendaristic se incepe un nou an e o zi un pic diferita.se termina un an si incepe unul.nu insist ca deja am explicat ca
nici asta nu e ceva vechi.nu stim, aproape ca uitam ca pe 1 ianuarie de fapt e altceva. stramosii romani serbau pe ianus, cel care da numele unei luni calendaristice. Numele latinesc al lunii ianuarie era ianuarius, adică “Luna zeului Ianus“. si mai insemna ceva ianus = pasaj deschis, arc (în genul Arcului de Triumf, dar boltit), deasemenea insemna trecere,poartă sau uşă.ianus era adică un duh protector al tot ce reprezintă prag, poartă sau loc de trecere. intr-adevar, trecem de undeva spre ceva, dar sigur nu anul nou.amintesc ca el se serba pe 1 martie. era, cu siguranţă, mai mult decât un paznic al porţilor/ianitor şi al drumurilor.Era, mai degrabă, “ceasul cel bun” când ieşi “cu bine” pe poarta casei şi când te întorci “cu bine” acasă sau când “îţi merge bine” în toate drumurile pe care le ai de făcut şi de străbătut. Înfăţişarea lui ciudată de zeu cu două feţe, una care priveşte înainte şi cealaltă care priveşte înapoi, simbolizează un “dus” şi un “întors” bun, o binecuvântare continuă, neîntreruptă: plecare şi întoarcere binecuvântată. chipul zeului ianus se regasea si pe primele monede romane, asi, cea mai mica moneda ca valoare si cea mai des intalnita.
Numa, spune tradiţia, este legendarul rege-preot sabin care a condus Roma după moartea întemeietorului ei, Romulus, pe la 700 î.H. El le-a dat romanilor o viaţă religioasă “modernă”, romanizând moştenirea lăsată lor de cuceritorii şi adevăraţii lor civilizatori - enigmaticii lor vecini, etruscii. El l-a “romanizat” pe “etruscul” Ianus, numit în numeroasele inscripţii etrusce Culsans (probabil “paznicul porţii”, de la culs care în etruscă înseamnă poartă). Istoricii romani transmit că tot Numa a
creat şi colegiul pontifilor (pontifices, preoţi).Iar între Ianus şi pontifi exită o legătură vizibilă: Ianus este zeul porţilor, al pasajelor, al podurilor şi al vadurilor, iar pontifii sunt constructorii lor: pontifex se compune din pontem şi facio şi înseamnă “făcătorul de poduri“.
Este ştiut că pontifii (moştenitorii artei de a construi oraşe a etruscilor) păstrau formulele secrete de construcţie a arcurilor şi a bolţilor podurilor. Într-o epocă arhaică, ei le întreţineau şi le reparau. Şi tot ei aduceau jertfe pe/la poduri, pentru că orice punte, pod sau vad era tot o trecere ce trebuia ocrotită şi binecuvântată.
La Roma, Numa i-a ridicat lui Ianus un Arc cu boltă, o Poartă rituală, ca o arcadă. Era însuşi “dublul“ sau “icoana“, imaginea vie a zeului. Istoricii moderni o interpretează ca pe un loc magic ce făcea trecerea de la starea de război la starea pace şi de la starea de pace la cea război.Deschiderea şi închiderea ei rituală “deschidea“ şi “închidea“ expediţiile militare. si spun asta cei doi celebri istorici romani: Varro şi Titus Livius deasemenea Poarta lui Ianus, era una din cele trei porţi importante ale vechii Rome.Acest Ianus/Arc se afla în josul străzii Argiletum (ad infimum Argiletum)
foarte aproape de intrarea în For.
Cântarea Fraţilor Salieni, numită Carmen Saliare, este un text misterios scris în latina arhaică. Probabil e opera pontifilor lui Numa. Salii se numeau Săltători, de la dansul sacru pe care îl dansau cu scuturile sfinte ale zeului Marte.Deja în secolul I î.H. nimeni nu mai înţelegea ce cântau.
S-au făcut multe încercări de reconstituire a celor trei fragmente ajunse până la noi.Poate de la Fraţii Săltători a rămas obiceiul ca orice rugăciune, publică sau privată, orice ceremonie religioasă să înceapă cu invocarea lui Ianus.
În afară de calendar/cărindar sau călindar, românii au moştenit de la romani şi colindele (într-o formă uşor slavizată) - cântecele-binecuvântări sau meniri de bine ce se “strigau“ în prima zi , 1 ianuarie, zi numită: calendae ianuarii (calendele lui ianuarie), sau în ajunul ei.Calendele lui ianuarie au ajuns la noi … colindele de Anul Nou: binecuvântări menite să “cheme“ belşugul, sporul, profitul, bogăţia, rosperitatea, bunăstarea, creşterea, înmulţirea şi toate desfătările şi lucrurile bune ale vieţii.
Ceva mai târziu tot colinde, fiindcă acest cuvânt sună ca o revărsare de har şi de daruri, s-au numit la noi şi cântecele despre Naşterea Domnului Iisus Cristos, cântecele de Crăciun.
Legatura cu lumea roamna si civilizatia latina se observa si in textul uraturilor care ne povestesc de "badica traian" si faptele lui etc.In unele locuri se obisnuieste ca in miez de noapte sa sune un ceas, semn al plecarii celui vechi si intrarii celui nou.
La calende pontifii “publicau“, de fapt, calendarul lunii: sărbători, zilele de judecată, de târg şi zilele în care se puteau încheia contracte. O programare, o agendă a evenimentelor lunii şi a oamenilor de afaceri/negociatores (de unde în româneşte neguţători). Dar şi o proiecţie spre un viitor ce nu putea fi altfel decât prosper.
Un calendarium era registrul bancherilor, ce înregistra sumele date cu dobândă, datele scadente şi… profitul, iar termenele de plată cădeau întotdeauna la calende, în prima zi a lunii şi tot la calende se făceau “actualizările”.Dacă ne gândim la relaţia dintre calendae (= ziua publicării calendarului pe o lună şi ziua începuturilor), calendarium (= registrul de profituri) şi Ianus, reiese că putea fi un “zeu al profitului“, “cel ce deschide porţile belşugului“, duhul bogăţiei, al sporului şi al “creşterii averii“ … Marele Zeu Binefăcător. Mai tarziu l-au inlocuit pe ianus cu Mercur, punand chipul zeului si pe monede, pe corabiile negustorilor etc...iar noi romanii mai avem strabuni si pe traco-getii de pe aceste meleaguri, pe care ii mostenim in multe. Din pacate am convertit toate credintele si practicile stramosesti pe care fie le-am uitat sau fortat le-am uitat. Gebeleizis nu ne mai spune din pacate nimic, nici macar contopit cu Zamolxis zeul suprem.Nici de unul sau de altul nu mai vrem sa stim nimic.Avem alti zei: carrefour, kaufland, antene 1,2,3, realitatea, protv etc.Aproape ca si credinta neaosa ortodoxa tindem sa o uitam, apar tot felul de nazbatii sub falsul "asa am pastrat din batrani".pe bune? Voi bea firescul pahar de sampanie la miez de noapte, voi dormi absolut firesc, urmand ca dimineata sa ma duc limpede la minte si curat la suflet la iserica.E sfantul mare ierarh vasilie si taierea imprejur a Domnului, nu?
marți, 25 iunie 2013
Ziua cand am inghitit un porc raios
Azi evenimente multe in succesiune rapida, in cascada aproape as putea zice. Concluzii? woow..asa repede? Da, ca nu vreau sa uit vreuna..Acu ceva timp Basescu ca ar inghiti o broasca raioasa in privinta evolutiei politice romanesti. Astazi eu am inghitit nu o broasca raioasa ci ceva de marimea unui porc desemenea plin de raie. Asta e viata veti spune. NU...am o senzatie de greata profunda incepand cu orele pranzului...si chiar de as manca un copac plin de lamaie nu cred ca mi-ar trece absolut deloc senzatia. Offfff...sfanta si marea ignoranta...Unde esti maica nesimtirii? nu ai vrut sa ma cresti nici macar o zi ... Hmmm orice iert dar parca azi a fost prea mult chiar prea mult si pentru mine...Incerc sa nu dau glas rautatii dar jur pe sfantul Dumnezeu ca ziua de azi nu o voi uita nici pe patul de moarte chiar de ar fi la 94 de ani asa cum imi doresc. Poate voi ierta dar nu voi uita. Si cu orice prilej ma voi razbuna....prea mare si prea gretos si raios a fost porcul inghitit. Si off cum voi bea din licoarea dulce a razbunarii de ar fi si pana la cincelea neam al lor. 5 minute fara raspundere legala pentru faptele facute iti cer Doamne. cer prea mult? nu cred.eu NU. Viata va curge ca pana inainte insa deja mi-am gasit locul pe malul raului de unde sa astept sa treaca cadavrele acelora.Pana atunci voi ragai a porc gras ,gretos si raios.
luni, 20 mai 2013
Gigi Becali si mandria
La facerea lumii nevazute Dumnezeu L-a facut pe cel mai frumos si mai tare arhanghel cu nume deosebit: Lucifer. Si cu toate acestea in cateva momente a devenit Satan, Printul Intunericului. Mandria. cauza a toate relele. din toate vremurile. Gigi, fara a-l judeca in amanuntime, daca a gresit si a gresit, nu a reusit ceva: sa nu fie mandru. candva, cineva, se stie el cine este daca citeste cest post, mi-a dat un sfat dumnezeiesc: "despatimeste-te".greu. foarte greu. iar gigi becali a fost si inca este patimas. daca nu in toate cel putin in multe. Asistam la un destin dostoievskian: cu pamantul a ajuns bogat, pamantul l-a bagat la inchisoare. Se alege praful de toate donatiile si faptele bune. incepe de azi martirajul lui gigi becali,"nebun dupa Hristos".oamenii simpli si nu numai vor fi de partea condamnatului. iar cand te gandesti ca Iliescu e liber incepi sa te gandesti la Justitie si altfel...
joi, 7 martie 2013
Parintele Nicolae Steinhardt , despre trufia succesului si inchipuirea elevarii
"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.
Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!
Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori.
Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare.
Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie si lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului.
Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre. Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie strica totul. Acum stiu, am aflat si eu...."
joi, 24 ianuarie 2013
Unirea neputintelor si a vrajbei
24 ianuarie..zi de sarbatoare, de bucurie. Ziua Micii Uniri sau a Unirii Moldovei si Valahiei.
Si cam atat ! In rest, manifestari la care in evidenta ies stapanii
zilei arborand zambete si fulare. In care se striga huo si altele
impotriva celorlalti. Halal Unire ! Boborul? Da-l dreaq si asa nu
peicepe nimic. Masa de manevra. Si atat. Discursuri sfoaraitoare ale
"vesnicului" primar de Iasi...Si intreb si eu: ce ne-a adus concret
unirea? Praf pe toba ! Un aeroport in vesnica constructie, un oras ramas
cu mult in urma fata de altele, o fosta capitala prafuita vara si
inghitita de nameti iarna. O Piata si o statuie cosmetizata si eventual
asfaltari in plina iarna ca sa nu se hurduce fundurile Alesilor. Si
evident...masa de dupa ! Cei tineri daca au habar ce se sarbatoreste azi
(adica numele, ca importanta e deja o cerinta prea mare). Oamenii mai
in varsta, nostalgici dupa ziele de alta data. Candva un centru viu de romanism
si avant politic curat, astazi Iasul a ajuns o "etapa" de bifat in
calendarul actiunilor politice. 24 ianuarie, 14 octombrie...zile numai
bune in care politicienii cei mari isi fac aparitia ca niste vestale,
iar publicul parca e dator sa tina minte si sa se bucure pana la extaz
ca vreun presedinte, prim-ministru sau ministru ori vreun politician
ambitios le-a zambit si le-a facut cu mana. Am o intrebare si rugaminte
in acelasi timp: vreti sa ne uitati de tot? sa nu mai avem parte sa va
vedem decat in campaniile electorale cel mult? Sa veniti si sa ne
zambiti cald si fratern doar cand pentru Iasi si pentru Moldova veti
realiza concret ceva, se va vedea si simti ca faceti nu vorbiti si
promiteti. Sa ne scutiti de discursuri o vreme iar cand apareti lumea sa
va aclame singura stiind preabine ce realizari si infaptuiri marete
realizara-ti. Dar deh... e doar o chestiune personala...va vom vedea cu
aceleasi zambete false in octombrie si la anul pe 24 ianuarie. Evident
la discursuri schimbati doar data...vorbele sunt aceleasi. La fel de
gaunoase si nefolositoare si la fel de plictisitoare. Pulimea (intr-un
acces de masochism frenetic) la fel se va inghesui se va aplaude si sa
va stranga mana cu multa caldura dupa ce cu cateva zile inainte ati
anuntat scumpiri si mariri de taxe avand acum perfecta ocazie sa va
multumeasca personal(eu v-as strange mana in coltu usii). Imi doresc sa
nu mai priviti Iasul ca simplu teritoriu de cucerit, un teritoriu de
votanti blazati si prostiti de propaganda. Prefer sa nu il mai priviti
decat sa ii faceti rau.
Ati auzit de vreo miscare separatista a moldovenilor si a iesenilor fata de bucuresti? parca m-as inscrie in asemenea miscare.
Traiasca Principele Moldovei Ioan Alexandru Cuza !
Etichete:
24 ianuarie,
cuza,
iasi,
opinii,
politica
duminică, 6 ianuarie 2013
La moartea si arderea lui Sergiu Nicolaescu, de profesie post-mortem divizor de pareri
O moarte si modul de actiunea unei marti parti a societatii a dus la divizarea pareriii oamenilor. Da cum eu sunt mai "batranel" sa pornim incetisor....
Moare Sergiu Nicolaescu...Dumnezeu sa-l ierte! ca orice om, sfarsitul vietii era previzibil, numai in cazul cand ar fi fost cu adevarat "nemuritor" ca in filmele sale. Cauza mortii, conditiile decesului poarta o oarecare urma de umbra, mai mult sau mai putin in ceata...Asta e.. Ne nastem la rand si murim pe sarite. Dorinta proprie dar si vointa familiei a fost de incinerare si nu de inhumare. Mda...fiecare cu optiunea lui sau alegerea familiei. insa un asemenea subiect nu putea trece nespeculat de "tembeliziunile" de stiri din Romania. televiziuni care numai de stiri nu sunt ci doar vanatoare de audienta si de rating, lasand adevaratele stirile sa curga pe langa sau ignorate iar cand nu iese nimic senzational la interval, acestea se fabrica. Subiectul mortii unui asemenea personaj public nu putea sa fie nespeculat pana la capat, la ultima picatura, la ultima secunda de emisie. Se ingalbenesc ecranele si scrie socant: marele regizor va fi incinerat. Asa si? de aici incolo urmeaza nebunia. In toate studiorile invitati neaveniti isi dau cu parerea in cadrul suetelor transmise in direct. tot mai des se aude: "nu ma pricep, da pararea mea.... " sau "eu zic ca......desi nu sunt de specialitate eu cred ca...." pffff....nimeni nu se pricepe da toti isi dau cu parerea...mda...noul stil al televiziunilor si emisiunilor din romania, ajuns la rang de postulat: ai un subiect "fierbinte"? un moderator cat mai talamb si o sumedenie de invitati in platou care au orice profesie dar nici macar unul cat de cat avizat sau cu expertiza cat de cat. Important sa isi dea toti cu parerea, cat mai pe langa subiect si cat mai "nevricos"...Cand in sfarsit intra pe fir un reprezentant al institutiei consacrate(ma refer la patriarhie) dupa fix doua propozitii este intrerupt si in platou se fac speculatii, se emit noi ipoteze, acela ramanand intr-o dureroasa tacere iar cand isi aduc aminte ca totusi stau de vorba cu cineva avizat urmeaza cea mai tare replica a moderatorului: multumim mult dar timpul ne preseaza si vom merge mai departe cu stimatii invitati din studio dar nu inainte de a face o scurta pauza publicitara. Ma buseste rasul....scurta pauza dureaza cam 5-7 minut si de cele mai multe ori se schimba invitatii, la fel de neavizati dar la fel de vehementi in sustinerea unor idei si subiecte si tot la fel de habarnisti de subiect.
daca nu stiati, dupa moarte sunt doua posibilitati legale: inhumarea sau incinerarea ( aproape sa lesin de ras cand am aflat noi termeni folositi de asa zisii invitati, cuvinte pocite si inventate ad-hoc da care suna bine). Indiferent de calea urmata, o alta posiblitate legala nu exista. Si iar incepe morisca dezinformariirpin cutia magica, lansandu-se tot felul de zvonuri, de pareri, de ganduri si pareri. Cu cat sunt mai trasnite, mai aiuritoare cu atat se dezbate mai frenetic, cu atat se da mai mare importanta.
Oameni buni, problema unei inhumari sau incinerari apartine exclusiv familiei. daca decedatul in viata sa si-a exprimat o dorinta, traditional ea se respecta (acea "lasare cu limba de moarte" ) Nu e nevoie de nici un inscris oficial, cum am auzit din intamplare la un invitat cretin si nici de interventia vreunei autoritati laice ( cum a zis un alt cretinoid) sau religioase.Familia e cea care hotaraste. pentru cei care nu stiu(si vad ca sunt naiba de multi) pe langa certificatul de deces, oricarui decedat se elibereaza si o ADEVERINTA pentru..ATENTIE,REPET ATENTIE .INHUMARE/INCINERARE. aceasta adeverinta se elibereaza in exemplar unic.UNIC. ea se elibereaza de catre autoritatea locala unde a avut ultimul domiciliu cel decedat sau ruda care se ocupa de inhumare/incinerare. Niciodata la nici o primarie functionarul care elibereaza acest document a intrebat sau intreaba sau va intreba: "cimitir sau crematoriu?nu de alta da sa stiu ce va dau" e treaba strict a urmasilor. Evident, tot rahatul s-a starnit dinalte cauze. La incinerare se practica o ceremonie scurta(una laica, unde unul sau cativa din cei cunoscuti tin o scurta cuvantare in memoria celui decedat) Unde e problema? la tembeliziuni...auleu...ceremonie privata si incinerare? da noi ce mai transmitem? cum, noi nu transmitem live si in exclusivitate , numai la televiziunea noastra(toate zic asa) cum este inmormantat sergiu nicolaescu? auleuuuuu...naspa..si a urmat marea nebuneala mai mare decat cea dintai. o isterie in toate studiourile,frecus de invitati si debitare de prostie/secunda nemaivazuta.parerea mea e ca nici la revolutie cand nu aveam "specialisti in stiri" nu s-a debordat atat prostie. Si a inceput cu sicriul inchis si pana la faptul ca sotia/vaduva a purtat un palton alb.Si tone de pareri debitate in eter. iar in tot jocul asta nebun de imagini si cuvinte a intrat si patriarhia, cam fara vrerea ei si evident fara vlaga.Ca de fiecare data, purtatorul de vorbe cu cruce la piept spune el ce spune dar nu o spune ferm, raspicat si fara posibilitatea de intrerpretare ulterioara. ceea ce spune e corect dar fara vlaguit. Si oamenii influientati de ecranul magic, nestiutori dar plini de pareri incep si ei sa emita opinii. Fratilor...aveti TRINITAS. vreti sa va faceti cultura teologica minimala? urmariti si trinitasul . Ati acuzat ca patriarhia spala bani si cheltuie cu nemiluita si aiurea banii. da nu va dezlipiti ochii din tembeliziuni. Cine urmareste sau asculta cat de cat oficina patriarhiei primeste multe raspunsuri. daca nu e multumit...gugaliti...daca nu stiti sa cautati intrebati un preot sau teolog. Si inainte de a primi raspunsul/raspunsurile lasati inversunarea imprimata de televiziunile fanion ale prostirii poporului. vreti raspunsuri duhovnicesti sau adanci, comportati-va ca atare, nu sariti ca bombele atomice.Si inca ceva...inainte de toate, Biserica se bazeaza pe dogme. Nu va convine?naspa, va spun ca orice ati vrea voi, ele nu se schimba. sau mai corect spus nu se schimba dupa dorinta de moment.
cat despre incinerarea lui sergiu nicolaescu....ca sa va lamuriti de ce nu s-a facut slujba de inmormantare intrati pe siteul patriarhiei, cautati si veti afla.va las placerea descoperii. Si nu uitati, nu mai credeti orice explicatie venita din partea televiziunilor.
Despre activitatea profesionala (filemle sale, etc) nu ma exprim..ci doar sustin parerea lui Cristian Tudor Popescu..pentru a nu stiu cata oara dar edificator am vazut zilele astea ceva...moartea si incinerarea lui sergiu nicolaescu a fost doar pretext...doar fundal...rolul principal, replicile cele mai tari,actorii cei mai impresionanti nu au rulat pe ecrane...ci au fost ecranele...au fost televiziunile...manipularea maselor a functionat aproape perfect...inca un exercitiu , doua...si gata...intram cu totul controlati pe mana "lor" care lor? a manipulatorilor. spalarea creierilor se face acum desantat, cu furtunul nu cu lighenasul...Divide et Impera functioneaza perfect....partea proasta e ca cei cu alta parere sunt din ce in ce mai putini..se creaza artificial impresia de divizare insa se lucreaza la scara nationala cu manipularea. Ne asteapta ca natiune clipe grele. Bunica mea , Dumnezeu sa o ierte, imi spunea asa: nadejdea la numai Bunul Dumnezeu.... sau, adaug eu, cum atat de frumos spunea sf.ioanichie:Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt...
Sfarsitul anului trecut si zilele acestea mi-au aratat si arata lucruri alarmante: minciuni grosiere la nivel guvernamental prezentate ca adevaruri, divizarea profunda a populatiei la nivel de gandire etc...din pacate e doar inceput de an...Dupa huiduieli la o nunta, am asitat cutremurator si la fluieraturi la o inmormantare(indiferent de motivatie nu s-a pomenit nicand asa ceva). Cu aceasta ocazie am asistat la hulirea unor momente socotite sacre de catre "poporul crestin" : nunta si inmormantarea. S-a reusit ce nu s-a izbutit nici de otomani, nici de bolsevici: sa negam propriile ritualuri profunde ce ne-au definit ca popor latin ortodox. Devenim urmasii marii cetati Troia ce singuri isi daramau zidurile inexpugnabile ridicate impotriva asediatorilor.
Sper sa nu avem soarta lor, divizati nu de un cal ci de o moarte a unui artist pana la urma.
joi, 3 ianuarie 2013
De ce are nevoie un chel?
In a doua zi a noului an 2013,seara tarziu, purtand ca tot omul o discutie pe o retea de socializare(ce imi place expresia asta :)) ) am primit un comentariu la ceea ce spusesem anterios si anume:
Evident ca nu m-am putut abtine si am raspuns. Iata ce an scris eu:
>> Si tie frate ...., LA MULTI SI MANTUITORI ANI! Si tot ca teolog stiu ca poporul evreu la inceputuri nu avea rege...ci avea conducator doar pe Dumnezeu...si ca a dat monarhie(primul rege fiind Saul) doar pentru "neputinta" oamenilor si pentru ca poporul ales se tot uita prin imprejurimi si vedea ca celelalte popoare aveau regi si ei nu, uitand ca Regele lor era insusi Dumnezeu..Moise,Aaron si ceilalti cu ei s-au indoit doar de puterea zeului lor in comparatie cu zeii egipteni, moabiti etc iar rasplata era fireasca.Moise desi vazuse pe Dumnezeu in rugul aprins dar nears ba chiar si pe Munte de 2 ori inca nu isi lasa mintea cuprinsa de Adevar. A fi monarhic e o optiune civica prieteni si fratii mei. Dumnezeu a lasat omului cel mai mare dar: Liberul Arbitru.(de fapt e mostenirea edenica a faptelor stramosilor Adam si Eva.). Adica..sa aleaga. Monarhia inseamna supunere "oarba" dar nu in Dumnezeu ci intr-un om si extins intr-o familie(a regelui, fireste).Istoria omenirii ne povesteste de numeroase cazuri de familii regale indepartate de Dumnezeu si faptele bune, incepand cu antichitatea iar Evul mediu e plin de exemple de acest gen.Sunt convins ca altfel se scria istoria omenirii fara "Noaptea Sfantului Bartolomeu" ce a fost strict alegerea unui rege si a mamei lui(asta ca sa avem un par example)..Romanii, in frica lor de Dumnezeu nu au avut regalitate, au avut Domnie.E calea de mijloc intre monarhia europeana si meritocratie, ca dovada ca am avut multe familii domnitoare si nu Case Princiare. La momentul de dupa Unirea Mica nu am avut Rege ci PRINCIPE, ceea ce e cu totul si cu totul altceva.Marea traditie monarhica romaneasca a pornit de la dorinta unor ahtiati dupa putere impartiti in cateva gasti(nimic nou sub soare) ce au adus un Rege strain de Romania(apropo, ce il lega pe Carol I Sigmaringen de Hohentorlen cu neamul romanesc?-Nimic) ce a zis o replica celebra la intrarea in Bucuresti: "Bonjour , popor roman", crezand ca e in saloanele vestului pe unde isi petrecea veacul si asteptand inevitabilul faliment(Carol a venit in pantaloni bazonati-cine nu stie ce inseamna le spun ca sunt pantaloni cu tur din alt material, pantaloni de proasta calitate) . Ca insusi monarhia romana cazuse in desuetudine se stie inca din epoca interbelica cand lui Carol II lea i se spunea de catre "supusii" sai
Abonați-vă la:
Postări (Atom)