In CER era salasul nostru
Si ingerii vegheau iubirea noastra
Iar heruvimi cu sase aripi
Erau vecini de eternitate
Si clipa-m transformat-o-n vesnicie
Si soarele era atat de-aproape
Edenul era curtea si gradina
Ce-ti ascultau a tale soapte
Dar Sarpele viclean si plin de ura
Caci rautatea inca nu avea margini
Te ispiti cu marul in gradina
Si ai muscat din el... Si ti-au dat lacrimi
N-a fost deajuns atat , o.... femeie
Caci si pe mine-n ceas de seara
M-ai amagit sa fac asemeni...
Te-am ascultat...Imi erai draga...
Tu, cea din coasta mea ivita
Printr-o minune, in al meu somn
De insusi Domnul daruita
M-ai transformat atunci in OM
Vazut-au Serafimii-a noastra fapta
Intregul Rai era intors pe dos
Cum a gresit faptura cea maiastra
Sa cada intr-atat de jos?
Cu Lucifer ne-asamanau atuncea
iar Mihail si-a scos Spada de Foc
Si ingerii ce ne erau pieteni
Fugeau care mai de care incotro
Si a sosit si Ceasul Judecatii
Sentinta a fost atat de grea...
Din clipa-aceea pierdeam raiul
Ce peste mii de ani urma a-l mai vedea
Si-am coborat atunci Femeie
Pe-acest Pamant dur,aspru dar Binecuvantat
Si unul cu celalalt era sortirea noastra
Sa vedem MOARTEA ca plata pentru Pacat
Eu...nu te-am parasit atunci Femeie
Ti-am fost alaturi la bine si la rau
Copii mi-ai daruit, rodul iubirii noastre
Si viata a dainuit de-atunci mereu...
Primit-ai numele de EVA...
ADAM a fost de-atunci numele meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu