De ce nu serbez eu Revelionul?

Edictul de la Roussilon, prin care Carol al IX-lea stabilea ca data de 1ianuarie sa fie socotita ca inceputul Anului Nou, si nu datele pascale, ca pana atunci ne arata clar ca noul an nu are traditie asa de indepartata si nu este de origina daca sau romana si nici crestina. Dar sa o luam incetisor...

Romanii aveau ca inceput de an data de 1 martie, data la care timp de doua saptamani cei ajunsi la varsta de 18 ani se declarau majori.1 ianuarie nu era decat o mare sarbatoare dedicata zeului Ianus, cel cu doua chipuri si venea dupa o alta sarbatoare majora - Saturnaliile (sarbatoare ce era tinuta in perioada 21-27 decembrie). Luna ce urma datei de 1 purta numele zeului Ianus, un zeu viclean, ce reprezenta trecutul si viitorul in acelasi timp. In ziua lui Ianus aveau loc petreceri dar mai ales sacrificii si cercetarea viitorului. Tauri bine crescuti urmau sa le arate celor ce ii aduceau la altare viitorul, totul depinzand de maruntaiele lor. Plebea dar si cei care nu isi permiteau duceau ca jertfa un berbec, cu aceeasi destinatie. Sarbatoare de sange.
In tinuturile carpatice, dacii aveau alte randuieli, insa tot 1 martie era inceputul de an. Si cum in martie incepea si primavara, obiceiul pamantului era ca tinerii sa plece la arat si semanat si sa mearga din casa in casa la cei gospodari si sa le spuna ca noul an agricol poate incepe: " Maine anu` se`noieste, plugusorul se porneste si incepe a ura..." Uneori iarna se lasa greu dusa, fapt ce regasim in uraturile vechi: "Iarna-i grea, omatu-i mare, semne bune anu are, semne bune de belsug pentru brazda de sub plug". In vechime , dupa uratura umra cetele de flacai dansand caprita, ursul, cerbii.Ce treaba au aceste obiceiuri cu noaptea de anul nou? Nici una. Tineau toate de obiceiurile ancestrale de venirea primaverii. Cucerirea romana a Daciei nu a schimbat prea mult obiceiurile localnicilor ci a adus personaje suplimentare:"Si-a plecat mai an, badica Traian..." Hmmm..ce frumos...taranii simpli il asimilase pe marele Nerva Traian ca unul de al lor, alintandu-l cu "badica"...apelativ folosit la tara pentru fratele mai mare sau pentru un unchi. Si cum sa nu fie usor de asimilat...se spune ca insusi imparatul dupa ce a cucerit Dacia ar fi zis: "Ma intorc in pamanturile stramosilor mei". Glasul poporului prin uratori se face auzit an de an. Din pacate din ce in ce mai slab si ma refer aici la uraturile cele pline de intelepciune si de adevar istoric. De ce sa petrec doar o noapte?  Noul an era sarbatorit de cei antici timp de 2 saptamani. Suna interesant, nu?  Sa revin la 1 ianuarie....Nu stiu daca Ianus a avut un echivalent intre zeitatile dacice insa sunt convins ca acesta era si el sarbatorit. Dovada? inca se mai pastreaza cetele de mascati in unele regiuni. Masti infioratoare, imbracaminte hidoase. Acestea sunt de fapt ale zilei de intai ale lunii lui ianus.
1 martie? L-am comercializat in martisoare si flori pentru iubite. Cam simplu, nu? E drept ca prima zi din luna ianuarie se serba din greu la Roma. Imparatul avea parte sa vada un dans ale vestalelor, iar acestea ieseau in Capitala lumii pana in Forul central.Iar in calea lor intalneau un condamnat sau un sclav acesta era imediat gratiat, eliberat. Pfff...cam multe obiceiuri romane sau dacice, nu credeti? Cu venirea Sf.Apostol Andrei a sosit pe aceste meleaguri si cuvantul lui Dumnezeu. Nu peste mult timp, ziua de 1 ianuarie a devenit zi de pomenire a Marelui Vasilie.Faptele sale in credinta se vor pomeni pana la sfarsitul veacurilor. Cati din cei care in aceasta noapte petrec se vor duce maine la Biserica? Cati vor asista la liturghia ce poarta numele marelui teolog? Cati din cei ce poarta numele vor fi prezenti? Din punct de vedere bisericesc, ortodox, anul nou e pe 1 septembrie. Atunci incepe anul bisericesc. Sincer, personal, regret ca maine se face Te-Deum. Pentru cine? Pentru ce? Cati dintre noi, macar o rugaciune au inaltat sau au fost sa ia binecuvantare pe 1 septembrie? Maine, cu ochii umflati de nesomn si plini de aburul bauturilor, vor umple cat de cat "crestinii" bisericile sa ia binecuvantare pentru noul an. Vor veni mai ales pentru Moliftele Sfantului Vasilie. Oare cati sunt vrednici, macar sa le asculte? Le considera un panaceu, dar cati stiu maretia lor? cati cunosc cam in ce conditii ar trebui ei sa fie ca ele sa aiba efect? Sunt scarbit de "crestinii" marile sarbatori ce vin si "fura" binecuvantare sfanta, ce intra in biserici de Paste, de Craciun si uneori de 1 ianuarie, crezand in sinea lor ca au facut destul pentru bietul lor suflet. Nu asa se castiga mantuirea fratii mei. Maine ar trebui sa ne cutremuram de viata si faptele celui ce a supus raul, cel ce a inspaimantat intunericul si caruia i-a dat Dumnezeu putere ca prin cuvantul sau de ierarh sa alunge orice urma de intuneric de la fata pamantului, cel ce are puterea de a blestema pe insusi Satana in numele Celui Vesnic. Dupa Marea Schisma a urmat si altele. Apusul isi facuse propriile sale reguli si obiceiuri. Si ca sa se diferentieze de Constantinopol, noul an era sarbatorit dupa data pascala (sarbatoarea Invierii Domnului). Au urmat ani destul de dificili, deoarece se stie ca Pastele nu are o data fiza, fiind stabilit anual dupa anumite reguli. Insa era greu de tinut marile cronici regale dar si alte acte, in special cele finaciare. Un imprumut pe un an putea diferi cu cateva zile chiar saptamani. Naspa am zice cei de azi :) Mai ales cand ai de platit mercenari(fac aici referire la razboiul de 100 de ani). In 9 august 1564 regele Carol al IX-lea a dat un edict in care data de 1 ianuarie este proclama prima zi a unui an. Franta fiind cea mai mare putere europeana a acelor vremi dar si din "eficienta" noul an a inceput sa fie "celebrat" in partea apuseana. Noi, esticii, mai "primitivi" am ramas cu 1 martie. Abia cu sfarsitul secolului XVIII si inceputul veacului al XIX acest obicei a intrat si in Tarile Romane si a devenit regula domneasca.
Un inceput de an pe tot globul,universal acceptat, mai ales in contextul zilelor de azi e absolut obligatoriu. Dar de sa serbez eu revelionul??? De ce sa nu ma bucur pe 1 martie ca stramosii mei daci si romani? De sa nu serbez pe 1 septembrie ca si crestin? Fiecare cu "piticii" lui. Distractie sa fie, de ce nu? Eu unul personal voi petrece trecerea dintre ani pe 12 martie. Ziua cand m-am nascut. Pana atunci va urez noapte buna si petrecere maxima ( consumati alcool cu moderatie)  

Noapte de vis...

De 2000 de ani retraim aceeasi poveste, una minunata, care ne spune in cateva cuvinte o istorioara. Ne farmeca, ne vrajeste si uneori ne impresioneaza. Nu o repet in aceleasi cuvinte, stiute de toti, insa vreau sa fac un scurt remember , poate, din alte perspective. La cativa kilometri(intre 9 si 10 km) de cetatea regilor evrei-Ierusalim, intr-un sat ceva mai mare ce se numeste Betleem, in traducere beyt lehem, „casa pâinii" in evreieste sau cum ii spun locuitorii majoritari de astazi (arabi) beyt lahm, "casa cărnii” soseau de pe drumul dinspre Nazaretul galileian un cuplu oarecum ciudat. Un el, trecut de zile, cu grijile vietii in spate si o ea, tanara, ce putea sa ii fie fiica. Au venit in aceste locuri ca Iosif sa se inscrie in cartile neamului sau, dupa porunca Cezarului. Nu vreau sa intru in discutia asupra veridicitatii edictului dat de mai marele Romei. Porunca spunea clar ca pana la sfarsitul anului tot ce era sub stapinirea romana sa se recenzeze si cateva ore aveau sa desparta istoria lumii in doua mari epoci de referinta. Tanara mergea pe asin, sufland din greu, caci sorocul nasterii era foarte aproape. Maria,ce fusese in Marele Templu Irodian 12 ani simtea parca frematarea Sionului de care nu era asa departe. Cei doi ajunsesera tarziu, spre inserat, iar micuta localitate era deja arhiplina de cei ce venisera din diverse zari cu acelasi scop ca si cei ei. In cele cateva locatii oamenii petreceau sau deja se dusesera la odihna. Locuri libere de unde sa mai fie? Betleem nu era un oras turistic sau sa poti face rezervari ca in ziua de astazi. Cat despre mila? Sa fim seriosi! Vremurile erau cum erau, recunosteau ei insisi ca se facusera rai, ca se departasera de Yahve, ca greu mai ascultau sau indeplineau poruncile lui. Lumea se schimbase fata de timpurile cum le traisera batranii.Hmm..parca suna cunoscut, nu? Nicaieri nu se mai gasea un loc unde sa poposeasca cei doi drumeti. Nimeni nu isi dorea adaposteasca peste noapte o gravida ce urma sa nasca. Fireste..daca nastea in acea noapte? Ziua ca ziua, da cine ar fi vrut sa se trezeasca si sa aiba o grija in plus? Nasterile la acea vreme erau un supliciu pentru femei, mai ales la prima nastere. oricat de rai sau haini ar fi, nu poti lasa o femeie sa nasca in curtea ta si sa nu iti pese. Mai bine, NU. Iar la acea vreme noptile erau lungi..ca si acum ..dar...nu era curent electric, nu erau televizoare, internet etc. Intr-o margine de Betleem, un proprietar isi facu mila de cei doi. Oile sale erau  in afara satului la pascut. Grajdul era aproape liber. "De ce nu?" se gandise el. Calatorii erau multumiti oricum, poate zic eu- daduse si ceva banuti. Nu sunt femeie si nici nu am copii. Este o vorba ca orice femeie cand ii vine sorocul nasterii se intristeaza. Nu stiu de ce. Nu am idee. Insa Maria daca nu s-a intristat de rautatea localnicilor sigur s-a bucurat ca a avut unde sa isi nasca copilul. Nu in drum sau in dos de gard. Ci undeva ferit de ochii multimii. Alaturi de pasnice necuvantatoare. Creatia suprema-Omul- o respinsese. Dobitoacele cu suflarea lor o incalzeau in pestera si pe pruncul abia nascut. Cata bucurie au avut parte acele simple animale ce au vazut primele pe Insusi Creatorul venit in lume. La o margine de Betleem, 3 pastori isi petreceau noaptea alaturi de turma langa un foc. Nu intru acum in semnificatii teologice si religioase. Dar cu greu imi inchipui mirarea si uimirea lor cand cerul s-a luminat si au vazut ingeri cantand si slavind pe Tatal ceresc. Unora ca acestora li s-au deschis ochii si mintea. Din acel moment, treizeci si trei de ani, alaturi de ei, alaturi de lumea  bolnava a acelei vremi s-a nascut, a crescut, a facut minuni Pastorul tuturor. Iosif mai avea putin de facut. Doar un drum in Egiptul vecin si o reintoarcere in orasul sau ca sa inchida ochii definitiv. Intreb: difera lumea de atunci cu cea de acum? Cu putin zic eu. Sau nesimnificativ.  Se apropie sfarsitul de an. iar Sarbatoarea Nasterii a capatat alte dimensiuni. Comerciale. Sau prea lumesti. "Rupem" rafturile hipermarketurilor. Cautam sa ne simtim bine, cat mai bine. Fara sa ne pese cu adevarat de Iosif si Maria si de Prunc. Iar daca o facem, de multe ori e doar declarativ. Mai auzim noi bataia in poarta a "drumetilor galileieni" ce vor doar un loc de odihna fie si in iesle? O legenda spune ca dupa Nastere, noapte fiind, era frig. Iar Maria nu prea avea cu ce sa infaseze mai gros micul prunc. Atunci, animalele cu rasuflarea lor au tinut loc de sursa de caldura. Si erau si cateva oi acolo si boi si cai.Boii cu rasuflarea lor groasa trimiteau valuri de aburi spre culcusul din iesle. Si obosind ei au cerut ajutor de la cai. Acestia au refuzat cu motivatia ca nu vor sa se oboseasca caci urma ca in zi sa aiba mult de mers. Atunci, Ingerul Domnului (Arhangelul Gavriil), a dat pedeapsa cailor. Ca oamenii sa aiba grija de ei, sa fie frumosi dar sa primeasca pe drept sau pe nedrept mutime de bice. Iar boilor drept multumire, sa aiba coarne frumoase, oamenii sa ii impodobeasca si sa nu fie loviti. Cei care au vazut mergand un car cu boi mai atent stiu ca nu sunt loviti, ca boul a fost multa vreme animalul de baza in gospodaria taraneasca, ca stapanul avea mare grija de aceste animale. Si tot in acea noapte, se spune ca o broasca a fost calcata de un cal. Iar Maica Domnului a harazit sa nu putrezeasca.Cateva ganduri si cuvinte ce tin loc de "Carol songs" sau de ho-ho-ho-urile unui mos supra-ultra-mediatizat. Imi doresc ca ele sa tina loc de colinda.Sau sa le completeze. Sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului sa va intareasca si sa va umple inimile de bucurie ! Sarbatori fericite !

P.S. Se spune ca intru bucuria Nasterii Unicului Sau Fiu, Tatal ceresc indeplineste cuiva o dorinta in aceasta noapte. Tu ce ai vrea sa ti se indeplineasca?

LA MULTI ANI ROMANIA, oriunde ai fi !

Zi de sarbatoare.Nationala. Manifestatii, marsuri militare, ciolan si fasole la cazan. Bautura.Bucurie. Fireste, e ziua natiunii. Ziua reintregirii nationale, zi de 1 decembrie magnifica, dumnezeiasca,unica.1 decembrie 1918.  1 decembrie 2012.Zi nesperat de frumoasa, cu un soare bland si luminos. Peste tot vibreaza romanismul.E frumos, macar o zi pe an.Maine? Maine cum am fost si pana ieri. Uitam.Sau vrem sa uitam. Dar astazi ne simtim unici pe acest pamant tot mai aglomerat, mai obosit si plin de probleme. Ne trimitem diverse felicitari, postam pe Facebook tot felul de imagini, cantece, urari. Ne bucuram. Vorba cuiva: Fireste. Insa uitam. Uitam ca pe 1 decembrie 1918 spatiul romanesc era cu totul altfel. Uitam de fratii moldoveni. Sarbatorim Unirea fara a fi intregi. Tacem. Despre ei de la foarte putin spre nimic. De ei aproape ca nici nu se pomeneste. Am trecut Carpatii cu frunze si flori. Prutul cand il vom traversa? Soroca, Tighina, Hotinul ne cheama. Auzim? Ne facem ca nu. Sau mai degraba nu ne pasa. Ziua de 1 decembrie. Frumoasa sarbatoare. Insa incompleta. Unde sunt fratii basarabeni? Sa inteleg ca Unirea nu mai este un ideal? Si cat de frumos pornise in inceputul anilor `90 cu un pod de flori. Si cam atat. Ne multumim cu atat. Cam da. ROMANIA NU E INTREAGA! BASARABIA E PAMANT ROMANESC!  In anul cand vom fi iarasi ce am fost vom putea sarbatori cu adevarat Marea Unire. Aceasta zi ar trebui sa fie si una plina de promisiuni. Catre noi, catre parintii nostri si catre copii nostri si catre cei nenascuti inca. Ca intr-o zi vom sarbatori 1 decembrie cu totii. Asa cum a fost in 1918. Cand? Dumnezeu stie.Dar noi oamenii, avem datoria sfanta de a incerca. Radem de bucurie de ziua natiunii, insa rasul nostru nu e intreg. Avem un ochi si un obraz care plange, care lacrimeaza dupa Cernauti, dupa Chisinau. Dumitrita Ciuvaga ma bucur azi si pentru tine. Si stii ca nu vorbesc degeaba. Si mai stiu ca ar trebui sa avem un legamant. Sa facem ca tara noastra sa fie intr-o zi intreaga. Asa cum a mai fost. Avem sfanta datorie de roman sa luptam asa cum ne pricepem fiecare sa implinim acest ideal. Iar daca nu putem realiza, sa lasam mostenire aceasta dorinta.Poate ca generatia mea nu va infaptui dar ma rog azi Creatorului sa implineasca intr-o zi. Fie macar nepotii nostri sa reuseasca. Nu lasa Doamne acest popor ! LA MULTI ANI ROMANIA, oriunde ai fi !