De 2000 de ani retraim aceeasi poveste, una minunata, care ne spune in cateva cuvinte o istorioara. Ne farmeca, ne vrajeste si uneori ne impresioneaza. Nu o repet in aceleasi cuvinte, stiute de toti, insa vreau sa fac un scurt remember , poate, din alte perspective. La cativa kilometri(intre 9 si 10 km) de cetatea regilor evrei-Ierusalim, intr-un sat ceva mai mare ce se numeste Betleem, in traducere beyt lehem, „casa pâinii" in evreieste sau cum ii spun locuitorii majoritari de astazi (arabi) beyt lahm, "casa cărnii” soseau de pe drumul dinspre Nazaretul galileian un cuplu oarecum ciudat. Un el, trecut de zile, cu grijile vietii in spate si o ea, tanara, ce putea sa ii fie fiica. Au venit in aceste locuri ca Iosif sa se inscrie in cartile neamului sau, dupa porunca Cezarului. Nu vreau sa intru in discutia asupra veridicitatii edictului dat de mai marele Romei. Porunca spunea clar ca pana la sfarsitul anului tot ce era sub stapinirea romana sa se recenzeze si cateva ore aveau sa desparta istoria lumii in doua mari epoci de referinta. Tanara mergea pe asin, sufland din greu, caci sorocul nasterii era foarte aproape. Maria,ce fusese in Marele Templu Irodian 12 ani simtea parca frematarea Sionului de care nu era asa departe. Cei doi ajunsesera tarziu, spre inserat, iar micuta localitate era deja arhiplina de cei ce venisera din diverse zari cu acelasi scop ca si cei ei. In cele cateva locatii oamenii petreceau sau deja se dusesera la odihna. Locuri libere de unde sa mai fie? Betleem nu era un oras turistic sau sa poti face rezervari ca in ziua de astazi. Cat despre mila? Sa fim seriosi! Vremurile erau cum erau, recunosteau ei insisi ca se facusera rai, ca se departasera de Yahve, ca greu mai ascultau sau indeplineau poruncile lui. Lumea se schimbase fata de timpurile cum le traisera batranii.Hmm..parca suna cunoscut, nu? Nicaieri nu se mai gasea un loc unde sa poposeasca cei doi drumeti. Nimeni nu isi dorea adaposteasca peste noapte o gravida ce urma sa nasca. Fireste..daca nastea in acea noapte? Ziua ca ziua, da cine ar fi vrut sa se trezeasca si sa aiba o grija in plus? Nasterile la acea vreme erau un supliciu pentru femei, mai ales la prima nastere. oricat de rai sau haini ar fi, nu poti lasa o femeie sa nasca in curtea ta si sa nu iti pese. Mai bine, NU. Iar la acea vreme noptile erau lungi..ca si acum ..dar...nu era curent electric, nu erau televizoare, internet etc. Intr-o margine de Betleem, un proprietar isi facu mila de cei doi. Oile sale erau in afara satului la pascut. Grajdul era aproape liber. "De ce nu?" se gandise el. Calatorii erau multumiti oricum, poate zic eu- daduse si ceva banuti. Nu sunt femeie si nici nu am copii. Este o vorba ca orice femeie cand ii vine sorocul nasterii se intristeaza. Nu stiu de ce. Nu am idee. Insa Maria daca nu s-a intristat de rautatea localnicilor sigur s-a bucurat ca a avut unde sa isi nasca copilul. Nu in drum sau in dos de gard. Ci undeva ferit de ochii multimii. Alaturi de pasnice necuvantatoare. Creatia suprema-Omul- o respinsese. Dobitoacele cu suflarea lor o incalzeau in pestera si pe pruncul abia nascut. Cata bucurie au avut parte acele simple animale ce au vazut primele pe Insusi Creatorul venit in lume. La o margine de Betleem, 3 pastori isi petreceau noaptea alaturi de turma langa un foc. Nu intru acum in semnificatii teologice si religioase. Dar cu greu imi inchipui mirarea si uimirea lor cand cerul s-a luminat si au vazut ingeri cantand si slavind pe Tatal ceresc. Unora ca acestora li s-au deschis ochii si mintea. Din acel moment, treizeci si trei de ani, alaturi de ei, alaturi de lumea bolnava a acelei vremi s-a nascut, a crescut, a facut minuni Pastorul tuturor. Iosif mai avea putin de facut. Doar un drum in Egiptul vecin si o reintoarcere in orasul sau ca sa inchida ochii definitiv. Intreb: difera lumea de atunci cu cea de acum? Cu putin zic eu. Sau nesimnificativ. Se apropie sfarsitul de an. iar Sarbatoarea Nasterii a capatat alte dimensiuni. Comerciale. Sau prea lumesti. "Rupem" rafturile hipermarketurilor. Cautam sa ne simtim bine, cat mai bine. Fara sa ne pese cu adevarat de Iosif si Maria si de Prunc. Iar daca o facem, de multe ori e doar declarativ. Mai auzim noi bataia in poarta a "drumetilor galileieni" ce vor doar un loc de odihna fie si in iesle? O legenda spune ca dupa Nastere, noapte fiind, era frig. Iar Maria nu prea avea cu ce sa infaseze mai gros micul prunc. Atunci, animalele cu rasuflarea lor au tinut loc de sursa de caldura. Si erau si cateva oi acolo si boi si cai.Boii cu rasuflarea lor groasa trimiteau valuri de aburi spre culcusul din iesle. Si obosind ei au cerut ajutor de la cai. Acestia au refuzat cu motivatia ca nu vor sa se oboseasca caci urma ca in zi sa aiba mult de mers. Atunci, Ingerul Domnului (Arhangelul Gavriil), a dat pedeapsa cailor. Ca oamenii sa aiba grija de ei, sa fie frumosi dar sa primeasca pe drept sau pe nedrept mutime de bice. Iar boilor drept multumire, sa aiba coarne frumoase, oamenii sa ii impodobeasca si sa nu fie loviti. Cei care au vazut mergand un car cu boi mai atent stiu ca nu sunt loviti, ca boul a fost multa vreme animalul de baza in gospodaria taraneasca, ca stapanul avea mare grija de aceste animale. Si tot in acea noapte, se spune ca o broasca a fost calcata de un cal. Iar Maica Domnului a harazit sa nu putrezeasca.Cateva ganduri si cuvinte ce tin loc de "Carol songs" sau de ho-ho-ho-urile unui mos supra-ultra-mediatizat. Imi doresc ca ele sa tina loc de colinda.Sau sa le completeze. Sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului sa va intareasca si sa va umple inimile de bucurie ! Sarbatori fericite !
P.S. Se spune ca intru bucuria Nasterii Unicului Sau Fiu, Tatal ceresc indeplineste cuiva o dorinta in aceasta noapte. Tu ce ai vrea sa ti se indeplineasca?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu