De la Pechea la Quebec sau cand romanii traiesc din exceptii

De la Pechea la Montreal.... spunea un jurnalist intr-un material pregatitor marelui meci de box intre Lucian Bute si un Jean-Paul Mandy cu centura pe masa. Un meci in care pentru a 8 oara Bute isi apara centura de campion mondial al categoriei super-mijlocii.Nu voi comenta meciul pentru ca sunt altii, specialisti sau nu care se pricep sigur mai mult decat mine.Randurile mele, scrise intr-o noapte tarzie de iulie vor sa spuna altceva. Recunosc , ca da... am plans de bucurie. Cu acele lacrimi de bucurie cu care un barbat nu se rusineaza sa le afiseze. Am avut lacrimi de bucurie si mandrie cand Lucian la sfarsitul meciului a multumit si a dedicat victoria tuturor romanilor. Recunosc, da.. mai lacrimez si acum. Si nu dintr-un alt motiv , nici macar inventat. In aceasta noapte, pe toate crolurile marilor televiziuni scrie ca un roman, e pentru a 9 oara campion mondial. Dar hai sa aprind totusi o tigara , sa respir adanc si sa incerc sa imi scriu gandurile. E un moment rar, cam la cateva luni bune, cand acest baiat minunat ma face sa freamat de bucurie. Ma face sa simt ca ceea ce e curat si cinstit nu a pierit de tot. Ca nu e totul pierdut si mai ales inca. De la Pechea la Quebec.. un drum lung de cateva mii de kilometri insa acoperit cu sudoare, munca,seriozitate si din cand in cand cu sange.Lucian ne arata la fiecare victorie a sa multe. Ne arata,dar ne lasam orbiti de flashurile modernelor aparate de fotografiat, ne luam cu reclamele la diverse mancaruri, bauturi si detergenti si uitam. Ne lasam furati de euforia momentului si prea repede uitam. Ce? Uh.... multe. Uitam ca in spatele fiearei victorii se afla mii de ore de antrenament, de privatiuni, de eforturi uneori supra-omenesti. Si? ma veti intreba. Aceasta e cheia unui succes, asa se ajunge campion. Corect! Insa uitam ca Lucian este numai unul. Cam
singurul daca nu chiar unicul in aceste momente de viata planetara dificile care ne arata ce si cum. Ce? si cum? Ne arata ca uitam sa avem visuri si sa ni le urmam sa le ajungem. Ca ne imbacsim cu automultumire si ne oprim , uneori cand nici nu am facut primul pas. Uitam sa ne sustinem zilnic, sa fim alaturi unii de altii, nu numai la astfel de zile. Prin ceea ce face, Lucian Bute ne spune sa nu ne oprim. Sa nu ne abatem de la ceea ce vrem. Ne spune ca de din aceasta aseara, pentru el, deja, a inceput viitoarea lupta. Noi ne-am oprit in prima sticla de bere sau la primul sprit de vin racoros. Bute e un exemplu de viata si nu o afirm nici reverentios si nici pompos. E acel om pe care sincer, daca as fi copil as incerca sa fiu ca el. Lucian ne spune zilnic ca fara lupta, fara vointa si fara caracter nu poti reusi. Si ca sa fie reteta completa ar mai trebui sa zic si un pic de noroc. Dar voi spune ca norocul tine si cu cei puternici si curajosi. Mantuitorul Iisus ne spune: << Indrazniti, Eu am cucerit lumea>>. Indraznim noi? se pare ca nu. Ne automultumim cu putinul zilnic. Ne lasam molesiti si prabusiti de cosul zilnic. Ne adormim gandirile cu "cele mai urmarite talk-showuri" si cu "cele mai de succes" emisiuni de divertisment. Ne complacem sa semanam cu falsi eroi, cu personaje stupide din diverse domenii. Multi dintre noi ba chiar isi vand destinele pe sume derizorii, sume la care nici Satana nu ar incerca sa liciteze asa de jos. Ne aratam muschii vecinilor si ne laudam cu vreo performanta cretina. Uitam sa muncim, uitam sa avem seriozitate. Munca la toate nivelurile si seriozitatea normala.
Iar cand toate aceste aspecte negative se propaga la nivel de masa...de natie... e grav. Inevitabil apar si momentele dezastruoase si ne miram. Ramane siderati cum nici jumatate din absolventii de liceu nu reusesc sa ia si bacalaureatul. Ramanem perplecsi cand aflam grozavii din administratie si politica,desi uitam ca 4 ani somnul ratiunii noastre naste monstri. Abandonam proiecte si dorinte din motive in care in alte momente nici nu intrau in discutie. Rasturnarea scalei de valori? Si da si nu. In minutele premergatoare marelui meci, a aparut un mustacios grizonat si cu ochelari mari(Ion Tiriac). Un nene care dincolo de ceea ce a facut in viata e demn de respectat.
Chiar si cand ne critica savant si acru de parca el s-ar afla deasupra tuturor. Poate si este. Insa a spus ceva ce unii ori nici nu au auzit, ori nici nu au vrut sa auda. "DIn pacate romanii traiesc numai din exceptii. Ce ne vom face cand nu vor mai fi aceste exceptii?" Ei da... Sa mori tu? asa ar raspunde un vecin de al meu. Ei da... are dreptate. Tiriac, nu vecinul. Insa ma inclin si ma recunosc invins. E un adevar. Da asa am eu chef sa fiu gica contra si sa ma imbat nu cu bautura ci poate cu apa rece. Dupa mine , oricine a auzit acele cuvinte ar trebui sa sara muscati de fund si sa replice: te inseli nenea. Dar repet... parca are din ce in ce mai mare dreptate. Nu vreau sa dau mii de exmple care sa imi sustina argumentele. Doar unul. Lucian Bute. In aceasta seara el, campionul e
supremul meu argument. Ca Romania nu naste numai exceptii ci va scoate nu neaparat pe banda rulanta dar cat mai des campioni. Si nu numai in sport sau show-biz. Raman un optimist incurabil si cred ca in generatiile ce urmeaza s-a nascut sau se va mai naste o Nadia, un Nastase(Ilie), un Hagi si de ce nu, un nou Bute. Ca tot ceea ce traim de 21 de ani se va termina intr-o zi, ca acest "blestem" se va rupe si macar la batranetile mele voi prinde o Romanie asa cum am visat, mi-am dorit si poate ca am si luptat. Oricum mi-am propus sa ajung cel putin octogenar. Cat despre
meci? Am trait o bucurie stupida. Uite ma, cum un romanas ii bate pe toti de le tiuie urechile. De parca in pumnul lui s-ar afla si furia mea. Sigur nu. Cum sigur sunt ca de maine(luni de acuma) imi voi vedea de viata mea. Pacat. De aceea nu voi fi un mare campion. Nici macar unul simplu. Dar tu, cel care imi citesti aceste randuri, arata-mi ca esti. Si te voi sustine pana la capat. Fie ca acest drum se opreste la Quebec sau in gara la Berheci.