Hainele mele sunt pline de praful Timpului
Peste lume se aşează cenuşa Trecutului.
Lumea şi Timpul vor să asiste
La naşterea Viitorului.
Eu nu sunt sigur că hainele mele
vor rezista până atunci.
Şi din creierul meu,
Plin de durerea Prezentului
Se naşte un gând, Trăieşte şi Moare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu