Anul nou sau noapte obisnuita? revelion sau doar inceput de luna?

Vad pe toate posturile tv de actualitati ca difuzeaza obsesib pregatirile de revelion.se anunta mare petrecere mare, cu mancare si bautura(alcoolice) in exces.Eu? asa cum am spus si anul trecute pe vremea asta, ma pregatesc de o noapte obisnuita, normala. Doar faptul ca din punct de vedere calendaristic se incepe un nou an e o zi un pic diferita.se termina un an si incepe unul.nu insist ca deja am explicat ca
nici asta nu e ceva vechi.nu stim, aproape ca uitam ca pe 1 ianuarie de fapt e altceva. stramosii romani serbau pe ianus, cel care da numele unei luni calendaristice. Numele latinesc al lunii ianuarie era ianuarius, adică “Luna zeului Ianus“. si mai insemna ceva ianus = pasaj deschis, arc (în genul Arcului de Triumf, dar boltit), deasemenea insemna trecere,poartă sau uşă.ianus era adică un duh protector al tot ce reprezintă prag, poartă sau loc de trecere. intr-adevar, trecem de undeva spre ceva, dar sigur nu anul nou.amintesc ca el se serba pe 1 martie. era, cu siguranţă, mai mult decât un paznic al porţilor/ianitor şi al drumurilor.Era, mai degrabă, “ceasul cel bun” când ieşi “cu bine” pe poarta casei şi când te întorci “cu bine” acasă sau când “îţi merge bine” în toate drumurile pe care le ai de făcut şi de străbătut.  Înfăţişarea lui ciudată de zeu cu două feţe, una care priveşte înainte şi cealaltă care priveşte înapoi, simbolizează un “dus” şi un “întors” bun, o binecuvântare continuă, neîntreruptă: plecare şi întoarcere binecuvântată. chipul zeului ianus se regasea si pe primele monede romane, asi, cea mai mica moneda ca valoare si cea mai des intalnita.
Numa, spune tradiţia, este legendarul rege-preot sabin care a condus Roma după moartea întemeietorului ei, Romulus, pe la 700 î.H. El le-a dat romanilor o viaţă religioasă “modernă”, romanizând moştenirea lăsată lor de cuceritorii şi adevăraţii lor civilizatori - enigmaticii lor vecini, etruscii. El l-a “romanizat” pe “etruscul” Ianus, numit în numeroasele inscripţii etrusce Culsans (probabil “paznicul porţii”, de la culs care în etruscă înseamnă poartă). Istoricii romani transmit că tot Numa a
creat şi colegiul pontifilor (pontifices, preoţi).Iar între Ianus şi pontifi exită o legătură vizibilă: Ianus este zeul porţilor, al pasajelor, al podurilor şi al vadurilor, iar pontifii sunt constructorii lor: pontifex se compune din pontem şi facio şi înseamnă “făcătorul de poduri“.
Este ştiut că pontifii (moştenitorii artei de a construi oraşe a etruscilor) păstrau formulele secrete  de construcţie a arcurilor şi a bolţilor podurilor. Într-o epocă arhaică, ei le întreţineau şi le reparau. Şi tot ei aduceau jertfe pe/la poduri, pentru că orice punte, pod sau vad era tot o trecere ce trebuia ocrotită şi binecuvântată.
La Roma, Numa i-a ridicat lui Ianus un Arc cu boltă, o Poartă rituală, ca o arcadă. Era însuşi “dublul“ sau “icoana“, imaginea vie a zeului.  Istoricii moderni o interpretează ca pe un loc magic ce făcea trecerea de la starea de război la starea pace şi de la starea de pace la cea război.Deschiderea şi închiderea ei rituală “deschidea“ şi “închidea“ expediţiile militare. si spun asta cei doi celebri istorici romani: Varro şi Titus Livius deasemenea Poarta lui Ianus, era una din cele trei porţi importante ale vechii Rome.Acest Ianus/Arc se afla în josul străzii Argiletum (ad infimum Argiletum)
foarte aproape de intrarea în For.
Cântarea Fraţilor Salieni, numită Carmen Saliare, este un text misterios scris în latina arhaică. Probabil e opera pontifilor lui Numa. Salii se numeau Săltători, de la dansul sacru pe care îl dansau cu scuturile sfinte ale zeului Marte.Deja în secolul I î.H. nimeni nu mai înţelegea ce cântau.
S-au făcut multe încercări de reconstituire a celor trei fragmente ajunse până la noi.Poate de la Fraţii Săltători a rămas obiceiul ca orice rugăciune, publică sau privată, orice ceremonie religioasă să înceapă cu invocarea lui Ianus.
În afară de calendar/cărindar sau călindar, românii au moştenit de la romani şi colindele (într-o formă uşor slavizată) - cântecele-binecuvântări sau meniri de bine ce se “strigau“ în prima zi , 1 ianuarie, zi numită: calendae ianuarii (calendele lui ianuarie), sau în ajunul ei.Calendele lui ianuarie au ajuns la noi … colindele de Anul Nou: binecuvântări menite să “cheme“ belşugul, sporul, profitul, bogăţia, rosperitatea, bunăstarea, creşterea, înmulţirea şi toate desfătările şi lucrurile bune ale vieţii.
Ceva mai târziu tot colinde, fiindcă acest cuvânt sună ca o revărsare de har şi de daruri, s-au numit la noi şi cântecele despre Naşterea Domnului Iisus Cristos, cântecele de Crăciun.
Legatura cu lumea roamna si civilizatia latina se observa si in textul uraturilor care ne povestesc de "badica traian" si faptele lui etc.In unele locuri se obisnuieste ca in miez de noapte sa sune un ceas, semn al plecarii celui vechi si intrarii celui nou.
La calende pontifii “publicau“, de fapt, calendarul lunii: sărbători, zilele de judecată, de târg şi zilele în care se puteau încheia contracte. O programare, o agendă a evenimentelor lunii şi a oamenilor de afaceri/negociatores (de unde în româneşte neguţători). Dar şi o proiecţie spre un viitor ce nu putea fi altfel decât prosper.
Un calendarium era registrul bancherilor, ce înregistra sumele date cu dobândă, datele scadente şi… profitul, iar termenele de plată cădeau întotdeauna la calende, în prima zi a lunii şi tot la calende se făceau “actualizările”.Dacă ne gândim la relaţia dintre calendae (= ziua publicării calendarului pe o lună şi ziua începuturilor), calendarium (= registrul de profituri) şi Ianus, reiese că putea fi un “zeu al profitului“, “cel ce deschide porţile belşugului“, duhul bogăţiei, al sporului şi al “creşterii averii“ … Marele Zeu Binefăcător. Mai tarziu l-au inlocuit pe ianus cu Mercur, punand chipul zeului si pe monede, pe corabiile negustorilor etc...iar noi romanii mai avem strabuni si pe traco-getii de pe aceste meleaguri, pe care ii mostenim in multe. Din pacate am convertit toate credintele si practicile stramosesti pe care fie le-am uitat sau fortat le-am uitat. Gebeleizis nu ne mai spune din pacate nimic, nici macar contopit cu Zamolxis zeul suprem.Nici de unul sau de altul nu mai vrem sa stim nimic.Avem alti zei: carrefour, kaufland, antene 1,2,3, realitatea, protv etc.Aproape  ca si credinta neaosa ortodoxa tindem sa o uitam, apar tot felul de nazbatii sub falsul "asa am pastrat din batrani".pe bune? Voi bea firescul pahar de sampanie la miez de noapte, voi dormi absolut firesc, urmand ca dimineata sa ma duc limpede la minte si curat la suflet la iserica.E sfantul mare ierarh vasilie si taierea imprejur a Domnului, nu?

Ziua cand am inghitit un porc raios

Azi evenimente multe in succesiune rapida, in cascada aproape as putea zice. Concluzii? woow..asa repede? Da, ca nu vreau sa uit vreuna..Acu ceva timp Basescu ca ar inghiti o broasca raioasa in privinta evolutiei politice romanesti. Astazi eu am inghitit nu o broasca raioasa ci ceva de marimea unui porc desemenea plin de raie. Asta e viata veti spune. NU...am o senzatie de greata profunda  incepand cu orele pranzului...si chiar de as manca un copac plin de lamaie nu cred ca mi-ar trece absolut deloc senzatia. Offfff...sfanta si marea ignoranta...Unde esti maica nesimtirii? nu ai vrut sa ma cresti nici macar o zi ... Hmmm orice iert dar parca azi a fost prea mult chiar prea mult si pentru mine...Incerc sa nu dau glas rautatii dar jur pe sfantul Dumnezeu ca ziua de azi nu o voi uita nici pe patul de moarte chiar de ar fi la 94 de ani asa cum imi doresc. Poate voi ierta dar nu voi uita. Si cu orice prilej ma voi razbuna....prea mare si prea gretos si raios a fost porcul inghitit. Si off cum voi bea din licoarea dulce a razbunarii de ar fi si pana la cincelea neam al lor. 5 minute fara raspundere legala pentru faptele facute iti cer Doamne. cer prea mult? nu cred.eu NU. Viata va curge ca pana inainte insa deja mi-am gasit locul pe malul raului de unde sa astept sa treaca cadavrele  acelora.Pana atunci  voi ragai a porc gras ,gretos si raios.

Gigi Becali si mandria

 

La facerea lumii nevazute Dumnezeu L-a facut pe cel mai frumos si mai tare arhanghel cu nume deosebit: Lucifer. Si cu toate acestea in cateva momente a devenit Satan, Printul Intunericului. Mandria. cauza a toate relele. din toate vremurile. Gigi, fara a-l judeca in amanuntime, daca a gresit si a gresit, nu a reusit ceva: sa nu fie mandru. candva, cineva, se stie el cine este daca citeste cest post, mi-a dat un sfat dumnezeiesc: "despatimeste-te".greu. foarte greu. iar gigi becali a fost si inca este patimas. daca nu in toate cel putin in multe. Asistam la un destin dostoievskian: cu pamantul a ajuns bogat, pamantul l-a bagat la inchisoare. Se alege praful de toate donatiile si faptele bune. incepe de azi martirajul lui gigi becali,"nebun dupa Hristos".oamenii simpli si nu numai vor fi de partea condamnatului. iar cand te gandesti ca Iliescu e liber incepi sa te gandesti la Justitie si altfel...

Parintele Nicolae Steinhardt , despre trufia succesului si inchipuirea elevarii

"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.

Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori.

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare.

Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.

Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie si lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului.

Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre. Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie strica totul. Acum stiu, am aflat si eu...."

Unirea neputintelor si a vrajbei

24 ianuarie..zi de sarbatoare, de bucurie. Ziua Micii Uniri sau a Unirii Moldovei si Valahiei.
Si cam atat ! In rest, manifestari la care in evidenta ies stapanii zilei arborand zambete si fulare. In care se striga huo si altele impotriva celorlalti. Halal Unire ! Boborul? Da-l dreaq si asa nu peicepe nimic. Masa de manevra. Si atat. Discursuri sfoaraitoare ale "vesnicului" primar de Iasi...Si intreb si eu: ce ne-a adus concret unirea? Praf pe toba ! Un aeroport in vesnica constructie, un oras ramas cu mult in urma fata de altele, o fosta capitala prafuita vara si inghitita de nameti iarna. O Piata si o statuie cosmetizata si eventual asfaltari in plina iarna ca sa nu se hurduce fundurile Alesilor. Si evident...masa de dupa ! Cei tineri daca au habar ce se sarbatoreste azi (adica numele, ca importanta e deja o cerinta prea mare). Oamenii mai in varsta, nostalgici dupa ziele de alta data. Candva un centru viu de romanism si avant politic curat, astazi Iasul a ajuns o "etapa" de bifat in calendarul actiunilor politice. 24 ianuarie, 14 octombrie...zile numai bune in care politicienii cei mari isi fac aparitia ca niste vestale, iar publicul parca e dator sa tina minte si sa se bucure pana la extaz ca vreun presedinte, prim-ministru sau ministru ori vreun politician ambitios le-a zambit si le-a facut cu mana. Am o intrebare si rugaminte in acelasi timp: vreti sa ne uitati de tot? sa nu mai avem parte sa va vedem decat in campaniile electorale cel mult? Sa veniti si sa ne zambiti cald si fratern doar cand pentru Iasi si pentru Moldova veti realiza concret ceva, se va vedea si simti ca faceti nu vorbiti si promiteti. Sa ne scutiti de discursuri o vreme iar cand apareti lumea sa va aclame singura stiind preabine ce realizari si infaptuiri marete realizara-ti. Dar deh... e doar o chestiune personala...va vom vedea cu aceleasi zambete false in octombrie si la anul pe 24 ianuarie. Evident la discursuri schimbati doar data...vorbele sunt aceleasi. La fel de gaunoase si nefolositoare si la fel de plictisitoare. Pulimea (intr-un acces de masochism frenetic) la fel se va inghesui se va aplaude si sa va stranga mana cu multa caldura dupa ce cu cateva zile inainte ati anuntat scumpiri si mariri de taxe avand acum perfecta ocazie sa va multumeasca personal(eu v-as strange mana in coltu usii). Imi doresc sa nu mai priviti Iasul ca simplu teritoriu de cucerit, un teritoriu de votanti blazati si prostiti de propaganda. Prefer sa nu il mai priviti decat sa ii faceti rau. 

Ati auzit de vreo miscare separatista a moldovenilor si a iesenilor fata de bucuresti? parca m-as inscrie in asemenea miscare. 

Traiasca Principele Moldovei Ioan Alexandru Cuza !

La moartea si arderea lui Sergiu Nicolaescu, de profesie post-mortem divizor de pareri

O moarte si modul de actiunea unei marti parti a societatii a dus la divizarea pareriii  oamenilor. Da cum eu sunt mai "batranel" sa pornim incetisor....
Moare Sergiu Nicolaescu...Dumnezeu sa-l ierte! ca orice om, sfarsitul vietii era previzibil, numai in cazul cand ar fi fost cu adevarat "nemuritor" ca in filmele sale. Cauza mortii, conditiile decesului poarta o oarecare urma de umbra, mai mult sau mai putin in ceata...Asta e.. Ne nastem la rand si murim pe sarite. Dorinta proprie dar si vointa familiei a fost de incinerare si nu de inhumare. Mda...fiecare cu optiunea lui sau alegerea familiei. insa un asemenea subiect nu putea trece nespeculat de "tembeliziunile" de stiri din Romania. televiziuni care numai de stiri nu sunt ci doar vanatoare de audienta si de rating, lasand adevaratele stirile sa curga pe langa sau ignorate iar cand nu iese nimic senzational la interval, acestea se fabrica. Subiectul mortii unui asemenea personaj public nu putea sa fie nespeculat pana la capat, la ultima picatura, la ultima secunda de emisie. Se ingalbenesc ecranele si scrie socant: marele regizor va fi incinerat. Asa si? de aici incolo urmeaza nebunia. In toate studiorile invitati neaveniti isi dau cu parerea in cadrul suetelor transmise in direct. tot mai des se aude: "nu ma pricep, da pararea mea.... " sau "eu zic ca......desi nu sunt de specialitate eu cred ca...." pffff....nimeni nu se pricepe da toti isi dau cu parerea...mda...noul stil al televiziunilor si emisiunilor din romania, ajuns la rang de postulat: ai un subiect "fierbinte"? un moderator cat mai talamb si o sumedenie de invitati in platou care au orice profesie dar nici macar unul cat de cat avizat sau cu expertiza cat de cat. Important sa isi dea toti cu parerea, cat mai pe langa subiect si cat mai "nevricos"...Cand in sfarsit intra pe fir un reprezentant al institutiei consacrate(ma refer la patriarhie) dupa fix doua propozitii este intrerupt si in platou se fac speculatii, se emit noi ipoteze, acela ramanand intr-o dureroasa tacere iar cand isi aduc aminte ca totusi stau de vorba cu cineva avizat urmeaza cea mai tare replica a moderatorului: multumim mult dar timpul ne preseaza si vom merge mai departe cu stimatii invitati din studio dar nu inainte de a face o scurta pauza publicitara. Ma buseste rasul....scurta pauza dureaza cam 5-7 minut si de cele mai multe ori se schimba invitatii, la fel de neavizati dar la fel de vehementi in sustinerea unor idei si subiecte si tot la fel de habarnisti de subiect.
daca nu stiati, dupa moarte sunt doua posibilitati legale: inhumarea sau incinerarea ( aproape sa lesin de ras cand am aflat noi termeni folositi de asa zisii invitati, cuvinte pocite si inventate ad-hoc da care suna bine). Indiferent de calea urmata, o alta posiblitate legala nu exista. Si iar incepe morisca dezinformariirpin cutia magica, lansandu-se tot felul de zvonuri, de pareri, de ganduri si pareri. Cu cat sunt mai trasnite, mai aiuritoare cu atat se dezbate mai frenetic, cu atat se da mai mare importanta.
Oameni buni, problema unei inhumari sau incinerari apartine exclusiv familiei. daca decedatul in viata sa si-a exprimat o dorinta, traditional ea se respecta (acea "lasare cu limba de moarte" ) Nu e nevoie de nici un inscris oficial, cum am auzit din intamplare la un invitat cretin si nici de interventia vreunei autoritati laice ( cum a zis un alt cretinoid) sau religioase.Familia e cea care hotaraste. pentru cei care nu stiu(si vad ca sunt naiba de multi) pe langa certificatul de deces, oricarui decedat se elibereaza si o ADEVERINTA pentru..ATENTIE,REPET ATENTIE .INHUMARE/INCINERARE. aceasta adeverinta se elibereaza in exemplar unic.UNIC. ea se elibereaza de catre autoritatea locala unde a avut ultimul domiciliu cel decedat sau ruda care se ocupa de inhumare/incinerare. Niciodata la nici o primarie functionarul care elibereaza acest document a intrebat sau intreaba sau va intreba: "cimitir sau crematoriu?nu de alta da sa stiu ce va dau" e treaba strict a urmasilor. Evident, tot rahatul s-a starnit dinalte cauze. La incinerare se practica o ceremonie scurta(una laica, unde unul sau cativa din cei cunoscuti tin o scurta cuvantare in memoria celui decedat) Unde e problema? la tembeliziuni...auleu...ceremonie privata si incinerare? da noi ce mai transmitem? cum, noi nu transmitem live si in exclusivitate , numai la televiziunea noastra(toate zic asa) cum este inmormantat sergiu nicolaescu? auleuuuuu...naspa..si a urmat marea nebuneala mai mare decat cea dintai. o isterie in toate studiourile,frecus de invitati si debitare de prostie/secunda nemaivazuta.parerea mea e ca nici la revolutie cand nu aveam "specialisti in stiri" nu s-a debordat atat prostie. Si a inceput cu sicriul inchis si pana la faptul ca sotia/vaduva a purtat un palton alb.Si tone de pareri debitate in eter. iar in tot jocul asta nebun de imagini si cuvinte a intrat si patriarhia, cam fara vrerea ei si evident fara vlaga.Ca de fiecare data, purtatorul de vorbe cu cruce la piept spune el ce spune dar nu o spune ferm, raspicat si fara posibilitatea de intrerpretare ulterioara. ceea ce spune e corect dar fara vlaguit. Si oamenii influientati de ecranul magic, nestiutori dar plini de pareri incep si ei sa emita opinii. Fratilor...aveti TRINITAS. vreti sa va faceti cultura teologica minimala? urmariti si trinitasul . Ati acuzat ca patriarhia spala bani si cheltuie cu nemiluita si aiurea banii. da nu va dezlipiti ochii din tembeliziuni. Cine urmareste sau asculta cat de cat oficina patriarhiei primeste multe raspunsuri. daca nu e multumit...gugaliti...daca nu stiti sa cautati intrebati un preot sau teolog. Si inainte de a primi raspunsul/raspunsurile lasati inversunarea imprimata de televiziunile fanion ale prostirii poporului. vreti raspunsuri duhovnicesti sau adanci, comportati-va ca atare, nu sariti ca bombele atomice.Si inca ceva...inainte de toate, Biserica se bazeaza pe dogme. Nu va convine?naspa, va spun ca orice ati vrea voi, ele nu se schimba. sau mai corect spus nu se schimba dupa dorinta de moment.
cat despre incinerarea lui sergiu nicolaescu....ca sa va lamuriti de ce nu s-a facut slujba de inmormantare intrati pe siteul patriarhiei, cautati si veti afla.va las placerea descoperii. Si nu uitati, nu mai credeti orice explicatie venita din partea televiziunilor.
Despre activitatea profesionala (filemle sale, etc) nu ma exprim..ci doar sustin parerea lui Cristian Tudor Popescu..pentru a nu stiu cata oara dar edificator am vazut zilele astea ceva...moartea si incinerarea lui sergiu nicolaescu a fost doar pretext...doar fundal...rolul principal, replicile cele mai tari,actorii cei mai impresionanti nu au rulat pe ecrane...ci au fost ecranele...au fost televiziunile...manipularea maselor a functionat aproape perfect...inca un exercitiu , doua...si gata...intram cu totul controlati pe mana "lor" care lor? a manipulatorilor. spalarea creierilor se face acum desantat, cu furtunul nu cu lighenasul...Divide et Impera functioneaza perfect....partea proasta e ca cei cu alta parere sunt din ce in ce mai putini..se creaza artificial impresia de divizare insa se lucreaza la scara nationala cu manipularea. Ne asteapta ca natiune clipe grele. Bunica mea , Dumnezeu sa o ierte, imi spunea asa: nadejdea la numai Bunul Dumnezeu.... sau, adaug eu, cum atat de frumos spunea sf.ioanichie:Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt...
Sfarsitul anului trecut si zilele acestea mi-au aratat si arata lucruri alarmante: minciuni grosiere la nivel guvernamental prezentate ca adevaruri, divizarea profunda a populatiei la nivel de gandire etc...din pacate e doar inceput de an...Dupa huiduieli la o nunta, am asitat cutremurator si la fluieraturi la o inmormantare(indiferent de motivatie nu s-a pomenit nicand asa ceva). Cu aceasta ocazie am asistat la hulirea unor momente socotite sacre de catre "poporul crestin" : nunta si inmormantarea. S-a reusit ce nu s-a izbutit nici de otomani, nici de bolsevici:  sa negam propriile ritualuri profunde ce ne-au definit ca popor latin ortodox. Devenim urmasii marii cetati Troia ce singuri isi daramau zidurile inexpugnabile ridicate impotriva asediatorilor.
Sper sa nu avem soarta lor, divizati nu de un cal ci de o moarte a unui artist pana la urma.

De ce are nevoie un chel?

In a doua zi a noului an 2013,seara tarziu, purtand ca tot omul o discutie pe o retea de socializare(ce imi place expresia asta :))   ) am primit un comentariu la ceea ce spusesem anterios si anume:

>>LA MULTI SI MANTUITORI ANI! Nu am banuit ca esti atat de antimonarhist; de fapt, n-am banuit ca esti antimonarhist. Ce stiu eu este ca un teolog adevarat nu este atat de incrancenat pe nici un subiect (doar cele antibolsevice/aticomuniste si antitotalitare/antisecuriste), cu atat mai mult cand este vorba de Monarhie si mai ales in  Romania. Oricum, ca teolog, stii!, pentru ca chiar si Moise s-a indoit de faptul ca Dumnezeu a promis evreilor eliberati din Egipt, Tara Canaanului, nu a avut sansa sa intre in Tara Fagaduintei, ba mai mult, Dumnezeu i-a tot plimbat prin pustie vreo 40 de ani si nici un evreu iesit din Egipt n-a intrat in Canaan, ci numai cei ce s-au nascut in pustie. „Cine are urechi de auzit, sa auda!”, „Cine are ochi de vazut, sa vada!” si tot asa ...>>

 

Evident ca nu m-am putut abtine si am raspuns. Iata ce an scris eu:

>> Si tie frate ...., LA MULTI SI MANTUITORI ANI! Si tot ca teolog stiu ca poporul evreu la inceputuri nu avea rege...ci avea conducator doar pe Dumnezeu...si ca a dat monarhie(primul rege fiind Saul) doar pentru "neputinta" oamenilor si pentru ca poporul ales se tot uita prin imprejurimi si vedea ca celelalte popoare aveau regi si ei nu, uitand ca Regele lor era insusi Dumnezeu..Moise,Aaron si ceilalti cu ei s-au indoit doar de puterea zeului lor in comparatie cu zeii egipteni, moabiti etc iar rasplata era fireasca.Moise desi vazuse pe Dumnezeu in rugul aprins dar nears ba chiar si pe Munte de 2 ori inca nu isi lasa mintea cuprinsa de Adevar. A fi monarhic e o optiune civica prieteni si fratii mei. Dumnezeu a lasat omului cel mai mare dar: Liberul Arbitru.(de fapt e mostenirea edenica a faptelor stramosilor Adam si Eva.). Adica..sa aleaga. Monarhia inseamna supunere "oarba" dar nu in Dumnezeu ci intr-un om si extins intr-o familie(a regelui, fireste).Istoria omenirii ne povesteste de numeroase cazuri de familii regale indepartate de Dumnezeu si faptele bune, incepand cu antichitatea iar Evul mediu e plin de exemple de acest gen.Sunt convins ca altfel se scria istoria omenirii fara "Noaptea Sfantului Bartolomeu" ce a fost strict alegerea unui rege si a mamei lui(asta ca sa avem un par example)..Romanii, in frica lor de Dumnezeu nu au avut regalitate, au avut Domnie.E calea de mijloc intre monarhia europeana si meritocratie, ca dovada ca am avut multe familii domnitoare si nu Case Princiare. La momentul de dupa Unirea Mica nu am avut Rege ci PRINCIPE, ceea ce e cu totul si cu totul altceva.Marea traditie monarhica romaneasca a pornit de la dorinta unor ahtiati dupa putere impartiti in cateva gasti(nimic nou sub soare) ce au adus un Rege strain de Romania(apropo, ce il lega pe Carol I Sigmaringen de Hohentorlen cu neamul romanesc?-Nimic) ce a zis o replica celebra la intrarea in Bucuresti: "Bonjour , popor roman", crezand ca e in saloanele vestului pe unde isi petrecea veacul si asteptand inevitabilul faliment(Carol a venit in pantaloni bazonati-cine nu stie ce inseamna le spun ca sunt pantaloni cu tur din alt material, pantaloni de proasta calitate) . Ca insusi monarhia romana cazuse in desuetudine se stie inca din epoca interbelica cand lui Carol II lea i se spunea de catre "supusii" sai si asta datorita "faptelor" de monarh luminat ale lui Carol. Nici prea inteleptul sau fiu ce a fost de 2 ori rege(e drept ca prima data era si minor) nu a avut parte de o viata prea cucernica. Si a batut un record greu de atins: intronat de 2 ori si abdicat de 2 ori. daca avea sange in instalatia lui de neamt statea si il impuscau comunistii. Devenea un martir si cine stie cum s-ar fi scris istoria postbelica....A tinut la viata lui mai mult decat la poporul si supusii pe care, nu-i asa? din voia lui Dumnezeu ii conducea. Sa deh..Dupa ce il vinzi rusilor pe MARESAL (fie numele lui in veci laudat si pomenit) nu e greu sa pleci in Elvetia si sa primesti stipendii de la statul pe care l-ai condus. Daca tot era mandru pleca cu hainele de pe el, fugar etc nu cu nspe valize si geamantane(ca sa nu pomenesc de tren- si DA, a plecat cu ce a vrut muschiul lui- stiu asta de fosti martori oculari, oameni simpli,angajati la caile ferate sau fosti legionari ce mi-au povestit direct, nu din carti contrafacute).Da, sunt incrancenat pe subiecte antibolsevice/aticomuniste si antititotalitare/antisecuriste pentru ca dragii mei, asa cum am mai spus, bunicul meu a fost condamnat politic, iat tatal meu si acuma lacrimeaza (si e trecut de 60 de ani) cand isi aduce aminte de cum au venit comunistii si au luat din curte si casa agoniseala pentru ca bunicul meu nu daduse cota intreaga de grane la comunala de partid. Asa ca stiu bine despre ce vorbesc! Te respect Nick dincolo de toate si pentru faptul ca in acel decembrie ai fost in CC. La fel cum il respect si pe Cristi Florea si pe toti cei care au luptat. cat despre incrancenare frate Nick... poate sunt vehement dar nu incrancenat si nici patimas. Un Om deosebit mi-a zis candva ca daca vreau sa vad lucrurile in lumina lor adevarata si daca vreau sa simt viata trebuie sa fac ceva: sa nu fiu patimas, sa nu fiu incrancenat. In parte acela imi spune in miez de noapte ca sunt. Oare? Cine sustine frenetic o cauza demult pierduta? cine umple acest spatiu virtual cu poze cu niste personaje si tot indeamna sa urmam o cale? A fi LIBER inseamna sa ALEGI. Fiecare facem alegeri si asteptam consecintele. Insa a arata cu degetul si a cataloga....Cred ca trece de acest drept.Eu sunt Republican din nastere si prin formare. Am acest drept? Si de ce trebuie sa sustin un rege care nu e rege(indiferent de conditii un act de abdicare e un act de abdicare, si exemplele istorice despre monarhi abdicati abunda), care e roman doar cu cetatenia, sotia lui nici azi nu vorbeste romaneste(si are o venerabila varsta), copiii adica fetele s-au straduit imens sa poata vorbii cat de cat in j limba poporului, au adus in familie un neica nimeni(e vorba de susa-agurida,strict parerea mea) si a si modificat legea salica? Mihai nu e decat egalul meu ce are aceeasi varsta cu bunica mea care traieste si e mai vioaie ca el (ba chiar e mai mare cu aproape jumate de an decat el) si care ii respect doar batranetile.Sincer am respect mai mult pentru consateanul meu mos Ilie Uta ce a luptat la viata lui in ambele fronturi(cel estic si cel vestic) si a si lasat un picior prin muntii tatra ca jertfa. Tot il laudati pe printisorul Nicolae numindu-l rezerva de aur a romaniei. rezerva de aur stiu ca sta in tezaur la banca Nationala si sincer nu am auzit de el sa se remarce prin ceva anume. daca tot e sa dam numiri din astea pompoase, de aur, de diamant, de platina etc. as numi asa un Ilie Nastase , o Nadia Comaneci, un Henri Coanda sau pe doctorul Paulescu ce salveaza zilnic cam 100 milioane de vieti ( asta om de aur, nu-i asa?) O fi sorbonian sau absolvent de oxford ce nu a mai vazur pamantul? Singurul lui merit e ca e singurul descedent masculin al ramurei romanesti a monarhiei de sigmaringen.daca mai are si alte merite nemaiauzite..iesiti fratilor la lumina si lamuriti poporul.Voi fi unul ce va duce acest cuvant de lauda mai departe. Si de ce neaparat Mihai I si urmasa/urmasul lui? In locurile unde locuiesc acum se afla un castan mai batran decat Unirea iar la umbra lui s-au odihnit figuri celebre ale Revolutiei de la 1848, oameni ce au crezut cu fiinta lor in poporul roman, romani fiind. Si daca tot e sa fie bal, adica monarhie de ce sa nu fie dintr-o casa domnitoare romana? au urmasi, stim bine asta frate Nick, tot la fel de tineri ca "rezerva de aur", scoliti, etc. Sa nu amestecam numele Celui Sfant in probleme mai mult decat prozaice. Lasati pe Dumnezeu in pace, nu il mai luati ca aparator al faptelor.Nu va ascundeti gandurile, faptele si actiunile dupa Numele Lui. Vointa neamului e ca la 4,5 sau la cati ani scrie in Constitutie sa mearga lumea la vot si sa Aleaga. Momentan cam 85% asta isi doresc. Cu ce e deosebit fata de mine rezervasul? are 3 perechi de "maini" cumva? Si eu provin dintr-o familie veche, ce apare in inscrisuri cu mult inainte sa se pomeneasca de regalitatea romaneasca.Iar primul meu inaintas avea numle Vlad nu carol-charles.Iar in parcursul istoriei familia mea s-a inrudit printre altele cu familia domnitoare a Moldovei Moruzzi, ambele familii avand origine bizatino-contantinopolita.Chiar am sa imi fac si eu un blazon, ca vad ca se poarta.Dar ce va spus fratilor nu e decat istorie.vroiam sa va spun ca sunt bine documentat si afirm cu fundament unele idei. Daca nu suportati pe basescu va dau o veste: nici eu da tot ca veste va spun in caz de nu stiati aca din 2014 nu va mai fi presedinte. Si voi merge la vot sa aleg un PRESEDINTE sau prezident daca preferati forma. Vreti ocupatii nobile? Luptati in felul vostru sa avem clasa politica mai buna, de calitate, sa nu mai emigreze lumea din tara(apropo, inclusiv eu m-am gandit sa plec in alta tara). Identificati cauzele, reparati defectele societati dar in nici un caz rezolvarea sta in monarhie si cu atat mai mult in cea de sorginte germana. daca Mihai I are in venele sale ceva regalitate in nici un caz nu pot spune despre urmasii sai degenerati.Nici forma republicana nu e cea mai fericita sau minunata organizare statala.Dar deocamdata e singura care da voie absolut tuturor cetatenilor acestei tari sa isi expuna un punct de vedere fara sa intre in contradictie legala cu conducatorul tarii(si in regatul unit e democratie dar este legea lez-majestatii .E doar o parere fratii mei, un punct de vedere. Dar il spun cu voce tare si glas inalt.Nu mai suciti mintea celor nestiutori sau putin informati.daca vreti sa fiti corecti spuneti si ce nu e placut urechilor sa auda chiar daca sustineti din fiinta voastra o cauza fara rost. Fiti fii ai dreptatii, a cuvantului curat si aveti vocea clara. Am totala incredere ca nu veti fi suparati pe mine si ca nu veti purta ganduri negre asupra persoanei mele. Un an nou mai bun , pace si bucurie ! >>

De ce nu serbez eu Revelionul?

Edictul de la Roussilon, prin care Carol al IX-lea stabilea ca data de 1ianuarie sa fie socotita ca inceputul Anului Nou, si nu datele pascale, ca pana atunci ne arata clar ca noul an nu are traditie asa de indepartata si nu este de origina daca sau romana si nici crestina. Dar sa o luam incetisor...

Romanii aveau ca inceput de an data de 1 martie, data la care timp de doua saptamani cei ajunsi la varsta de 18 ani se declarau majori.1 ianuarie nu era decat o mare sarbatoare dedicata zeului Ianus, cel cu doua chipuri si venea dupa o alta sarbatoare majora - Saturnaliile (sarbatoare ce era tinuta in perioada 21-27 decembrie). Luna ce urma datei de 1 purta numele zeului Ianus, un zeu viclean, ce reprezenta trecutul si viitorul in acelasi timp. In ziua lui Ianus aveau loc petreceri dar mai ales sacrificii si cercetarea viitorului. Tauri bine crescuti urmau sa le arate celor ce ii aduceau la altare viitorul, totul depinzand de maruntaiele lor. Plebea dar si cei care nu isi permiteau duceau ca jertfa un berbec, cu aceeasi destinatie. Sarbatoare de sange.
In tinuturile carpatice, dacii aveau alte randuieli, insa tot 1 martie era inceputul de an. Si cum in martie incepea si primavara, obiceiul pamantului era ca tinerii sa plece la arat si semanat si sa mearga din casa in casa la cei gospodari si sa le spuna ca noul an agricol poate incepe: " Maine anu` se`noieste, plugusorul se porneste si incepe a ura..." Uneori iarna se lasa greu dusa, fapt ce regasim in uraturile vechi: "Iarna-i grea, omatu-i mare, semne bune anu are, semne bune de belsug pentru brazda de sub plug". In vechime , dupa uratura umra cetele de flacai dansand caprita, ursul, cerbii.Ce treaba au aceste obiceiuri cu noaptea de anul nou? Nici una. Tineau toate de obiceiurile ancestrale de venirea primaverii. Cucerirea romana a Daciei nu a schimbat prea mult obiceiurile localnicilor ci a adus personaje suplimentare:"Si-a plecat mai an, badica Traian..." Hmmm..ce frumos...taranii simpli il asimilase pe marele Nerva Traian ca unul de al lor, alintandu-l cu "badica"...apelativ folosit la tara pentru fratele mai mare sau pentru un unchi. Si cum sa nu fie usor de asimilat...se spune ca insusi imparatul dupa ce a cucerit Dacia ar fi zis: "Ma intorc in pamanturile stramosilor mei". Glasul poporului prin uratori se face auzit an de an. Din pacate din ce in ce mai slab si ma refer aici la uraturile cele pline de intelepciune si de adevar istoric. De ce sa petrec doar o noapte?  Noul an era sarbatorit de cei antici timp de 2 saptamani. Suna interesant, nu?  Sa revin la 1 ianuarie....Nu stiu daca Ianus a avut un echivalent intre zeitatile dacice insa sunt convins ca acesta era si el sarbatorit. Dovada? inca se mai pastreaza cetele de mascati in unele regiuni. Masti infioratoare, imbracaminte hidoase. Acestea sunt de fapt ale zilei de intai ale lunii lui ianus.
1 martie? L-am comercializat in martisoare si flori pentru iubite. Cam simplu, nu? E drept ca prima zi din luna ianuarie se serba din greu la Roma. Imparatul avea parte sa vada un dans ale vestalelor, iar acestea ieseau in Capitala lumii pana in Forul central.Iar in calea lor intalneau un condamnat sau un sclav acesta era imediat gratiat, eliberat. Pfff...cam multe obiceiuri romane sau dacice, nu credeti? Cu venirea Sf.Apostol Andrei a sosit pe aceste meleaguri si cuvantul lui Dumnezeu. Nu peste mult timp, ziua de 1 ianuarie a devenit zi de pomenire a Marelui Vasilie.Faptele sale in credinta se vor pomeni pana la sfarsitul veacurilor. Cati din cei care in aceasta noapte petrec se vor duce maine la Biserica? Cati vor asista la liturghia ce poarta numele marelui teolog? Cati din cei ce poarta numele vor fi prezenti? Din punct de vedere bisericesc, ortodox, anul nou e pe 1 septembrie. Atunci incepe anul bisericesc. Sincer, personal, regret ca maine se face Te-Deum. Pentru cine? Pentru ce? Cati dintre noi, macar o rugaciune au inaltat sau au fost sa ia binecuvantare pe 1 septembrie? Maine, cu ochii umflati de nesomn si plini de aburul bauturilor, vor umple cat de cat "crestinii" bisericile sa ia binecuvantare pentru noul an. Vor veni mai ales pentru Moliftele Sfantului Vasilie. Oare cati sunt vrednici, macar sa le asculte? Le considera un panaceu, dar cati stiu maretia lor? cati cunosc cam in ce conditii ar trebui ei sa fie ca ele sa aiba efect? Sunt scarbit de "crestinii" marile sarbatori ce vin si "fura" binecuvantare sfanta, ce intra in biserici de Paste, de Craciun si uneori de 1 ianuarie, crezand in sinea lor ca au facut destul pentru bietul lor suflet. Nu asa se castiga mantuirea fratii mei. Maine ar trebui sa ne cutremuram de viata si faptele celui ce a supus raul, cel ce a inspaimantat intunericul si caruia i-a dat Dumnezeu putere ca prin cuvantul sau de ierarh sa alunge orice urma de intuneric de la fata pamantului, cel ce are puterea de a blestema pe insusi Satana in numele Celui Vesnic. Dupa Marea Schisma a urmat si altele. Apusul isi facuse propriile sale reguli si obiceiuri. Si ca sa se diferentieze de Constantinopol, noul an era sarbatorit dupa data pascala (sarbatoarea Invierii Domnului). Au urmat ani destul de dificili, deoarece se stie ca Pastele nu are o data fiza, fiind stabilit anual dupa anumite reguli. Insa era greu de tinut marile cronici regale dar si alte acte, in special cele finaciare. Un imprumut pe un an putea diferi cu cateva zile chiar saptamani. Naspa am zice cei de azi :) Mai ales cand ai de platit mercenari(fac aici referire la razboiul de 100 de ani). In 9 august 1564 regele Carol al IX-lea a dat un edict in care data de 1 ianuarie este proclama prima zi a unui an. Franta fiind cea mai mare putere europeana a acelor vremi dar si din "eficienta" noul an a inceput sa fie "celebrat" in partea apuseana. Noi, esticii, mai "primitivi" am ramas cu 1 martie. Abia cu sfarsitul secolului XVIII si inceputul veacului al XIX acest obicei a intrat si in Tarile Romane si a devenit regula domneasca.
Un inceput de an pe tot globul,universal acceptat, mai ales in contextul zilelor de azi e absolut obligatoriu. Dar de sa serbez eu revelionul??? De ce sa nu ma bucur pe 1 martie ca stramosii mei daci si romani? De sa nu serbez pe 1 septembrie ca si crestin? Fiecare cu "piticii" lui. Distractie sa fie, de ce nu? Eu unul personal voi petrece trecerea dintre ani pe 12 martie. Ziua cand m-am nascut. Pana atunci va urez noapte buna si petrecere maxima ( consumati alcool cu moderatie)  

Noapte de vis...

De 2000 de ani retraim aceeasi poveste, una minunata, care ne spune in cateva cuvinte o istorioara. Ne farmeca, ne vrajeste si uneori ne impresioneaza. Nu o repet in aceleasi cuvinte, stiute de toti, insa vreau sa fac un scurt remember , poate, din alte perspective. La cativa kilometri(intre 9 si 10 km) de cetatea regilor evrei-Ierusalim, intr-un sat ceva mai mare ce se numeste Betleem, in traducere beyt lehem, „casa pâinii" in evreieste sau cum ii spun locuitorii majoritari de astazi (arabi) beyt lahm, "casa cărnii” soseau de pe drumul dinspre Nazaretul galileian un cuplu oarecum ciudat. Un el, trecut de zile, cu grijile vietii in spate si o ea, tanara, ce putea sa ii fie fiica. Au venit in aceste locuri ca Iosif sa se inscrie in cartile neamului sau, dupa porunca Cezarului. Nu vreau sa intru in discutia asupra veridicitatii edictului dat de mai marele Romei. Porunca spunea clar ca pana la sfarsitul anului tot ce era sub stapinirea romana sa se recenzeze si cateva ore aveau sa desparta istoria lumii in doua mari epoci de referinta. Tanara mergea pe asin, sufland din greu, caci sorocul nasterii era foarte aproape. Maria,ce fusese in Marele Templu Irodian 12 ani simtea parca frematarea Sionului de care nu era asa departe. Cei doi ajunsesera tarziu, spre inserat, iar micuta localitate era deja arhiplina de cei ce venisera din diverse zari cu acelasi scop ca si cei ei. In cele cateva locatii oamenii petreceau sau deja se dusesera la odihna. Locuri libere de unde sa mai fie? Betleem nu era un oras turistic sau sa poti face rezervari ca in ziua de astazi. Cat despre mila? Sa fim seriosi! Vremurile erau cum erau, recunosteau ei insisi ca se facusera rai, ca se departasera de Yahve, ca greu mai ascultau sau indeplineau poruncile lui. Lumea se schimbase fata de timpurile cum le traisera batranii.Hmm..parca suna cunoscut, nu? Nicaieri nu se mai gasea un loc unde sa poposeasca cei doi drumeti. Nimeni nu isi dorea adaposteasca peste noapte o gravida ce urma sa nasca. Fireste..daca nastea in acea noapte? Ziua ca ziua, da cine ar fi vrut sa se trezeasca si sa aiba o grija in plus? Nasterile la acea vreme erau un supliciu pentru femei, mai ales la prima nastere. oricat de rai sau haini ar fi, nu poti lasa o femeie sa nasca in curtea ta si sa nu iti pese. Mai bine, NU. Iar la acea vreme noptile erau lungi..ca si acum ..dar...nu era curent electric, nu erau televizoare, internet etc. Intr-o margine de Betleem, un proprietar isi facu mila de cei doi. Oile sale erau  in afara satului la pascut. Grajdul era aproape liber. "De ce nu?" se gandise el. Calatorii erau multumiti oricum, poate zic eu- daduse si ceva banuti. Nu sunt femeie si nici nu am copii. Este o vorba ca orice femeie cand ii vine sorocul nasterii se intristeaza. Nu stiu de ce. Nu am idee. Insa Maria daca nu s-a intristat de rautatea localnicilor sigur s-a bucurat ca a avut unde sa isi nasca copilul. Nu in drum sau in dos de gard. Ci undeva ferit de ochii multimii. Alaturi de pasnice necuvantatoare. Creatia suprema-Omul- o respinsese. Dobitoacele cu suflarea lor o incalzeau in pestera si pe pruncul abia nascut. Cata bucurie au avut parte acele simple animale ce au vazut primele pe Insusi Creatorul venit in lume. La o margine de Betleem, 3 pastori isi petreceau noaptea alaturi de turma langa un foc. Nu intru acum in semnificatii teologice si religioase. Dar cu greu imi inchipui mirarea si uimirea lor cand cerul s-a luminat si au vazut ingeri cantand si slavind pe Tatal ceresc. Unora ca acestora li s-au deschis ochii si mintea. Din acel moment, treizeci si trei de ani, alaturi de ei, alaturi de lumea  bolnava a acelei vremi s-a nascut, a crescut, a facut minuni Pastorul tuturor. Iosif mai avea putin de facut. Doar un drum in Egiptul vecin si o reintoarcere in orasul sau ca sa inchida ochii definitiv. Intreb: difera lumea de atunci cu cea de acum? Cu putin zic eu. Sau nesimnificativ.  Se apropie sfarsitul de an. iar Sarbatoarea Nasterii a capatat alte dimensiuni. Comerciale. Sau prea lumesti. "Rupem" rafturile hipermarketurilor. Cautam sa ne simtim bine, cat mai bine. Fara sa ne pese cu adevarat de Iosif si Maria si de Prunc. Iar daca o facem, de multe ori e doar declarativ. Mai auzim noi bataia in poarta a "drumetilor galileieni" ce vor doar un loc de odihna fie si in iesle? O legenda spune ca dupa Nastere, noapte fiind, era frig. Iar Maria nu prea avea cu ce sa infaseze mai gros micul prunc. Atunci, animalele cu rasuflarea lor au tinut loc de sursa de caldura. Si erau si cateva oi acolo si boi si cai.Boii cu rasuflarea lor groasa trimiteau valuri de aburi spre culcusul din iesle. Si obosind ei au cerut ajutor de la cai. Acestia au refuzat cu motivatia ca nu vor sa se oboseasca caci urma ca in zi sa aiba mult de mers. Atunci, Ingerul Domnului (Arhangelul Gavriil), a dat pedeapsa cailor. Ca oamenii sa aiba grija de ei, sa fie frumosi dar sa primeasca pe drept sau pe nedrept mutime de bice. Iar boilor drept multumire, sa aiba coarne frumoase, oamenii sa ii impodobeasca si sa nu fie loviti. Cei care au vazut mergand un car cu boi mai atent stiu ca nu sunt loviti, ca boul a fost multa vreme animalul de baza in gospodaria taraneasca, ca stapanul avea mare grija de aceste animale. Si tot in acea noapte, se spune ca o broasca a fost calcata de un cal. Iar Maica Domnului a harazit sa nu putrezeasca.Cateva ganduri si cuvinte ce tin loc de "Carol songs" sau de ho-ho-ho-urile unui mos supra-ultra-mediatizat. Imi doresc ca ele sa tina loc de colinda.Sau sa le completeze. Sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului sa va intareasca si sa va umple inimile de bucurie ! Sarbatori fericite !

P.S. Se spune ca intru bucuria Nasterii Unicului Sau Fiu, Tatal ceresc indeplineste cuiva o dorinta in aceasta noapte. Tu ce ai vrea sa ti se indeplineasca?

LA MULTI ANI ROMANIA, oriunde ai fi !

Zi de sarbatoare.Nationala. Manifestatii, marsuri militare, ciolan si fasole la cazan. Bautura.Bucurie. Fireste, e ziua natiunii. Ziua reintregirii nationale, zi de 1 decembrie magnifica, dumnezeiasca,unica.1 decembrie 1918.  1 decembrie 2012.Zi nesperat de frumoasa, cu un soare bland si luminos. Peste tot vibreaza romanismul.E frumos, macar o zi pe an.Maine? Maine cum am fost si pana ieri. Uitam.Sau vrem sa uitam. Dar astazi ne simtim unici pe acest pamant tot mai aglomerat, mai obosit si plin de probleme. Ne trimitem diverse felicitari, postam pe Facebook tot felul de imagini, cantece, urari. Ne bucuram. Vorba cuiva: Fireste. Insa uitam. Uitam ca pe 1 decembrie 1918 spatiul romanesc era cu totul altfel. Uitam de fratii moldoveni. Sarbatorim Unirea fara a fi intregi. Tacem. Despre ei de la foarte putin spre nimic. De ei aproape ca nici nu se pomeneste. Am trecut Carpatii cu frunze si flori. Prutul cand il vom traversa? Soroca, Tighina, Hotinul ne cheama. Auzim? Ne facem ca nu. Sau mai degraba nu ne pasa. Ziua de 1 decembrie. Frumoasa sarbatoare. Insa incompleta. Unde sunt fratii basarabeni? Sa inteleg ca Unirea nu mai este un ideal? Si cat de frumos pornise in inceputul anilor `90 cu un pod de flori. Si cam atat. Ne multumim cu atat. Cam da. ROMANIA NU E INTREAGA! BASARABIA E PAMANT ROMANESC!  In anul cand vom fi iarasi ce am fost vom putea sarbatori cu adevarat Marea Unire. Aceasta zi ar trebui sa fie si una plina de promisiuni. Catre noi, catre parintii nostri si catre copii nostri si catre cei nenascuti inca. Ca intr-o zi vom sarbatori 1 decembrie cu totii. Asa cum a fost in 1918. Cand? Dumnezeu stie.Dar noi oamenii, avem datoria sfanta de a incerca. Radem de bucurie de ziua natiunii, insa rasul nostru nu e intreg. Avem un ochi si un obraz care plange, care lacrimeaza dupa Cernauti, dupa Chisinau. Dumitrita Ciuvaga ma bucur azi si pentru tine. Si stii ca nu vorbesc degeaba. Si mai stiu ca ar trebui sa avem un legamant. Sa facem ca tara noastra sa fie intr-o zi intreaga. Asa cum a mai fost. Avem sfanta datorie de roman sa luptam asa cum ne pricepem fiecare sa implinim acest ideal. Iar daca nu putem realiza, sa lasam mostenire aceasta dorinta.Poate ca generatia mea nu va infaptui dar ma rog azi Creatorului sa implineasca intr-o zi. Fie macar nepotii nostri sa reuseasca. Nu lasa Doamne acest popor ! LA MULTI ANI ROMANIA, oriunde ai fi !  

Roman pentru o zi

E ziua de 1 decembrie.Ziua nationala a Romaniei. Zi de sarbatoare. Zi libera. La multi ani Romania, La multi ani romane !. Se aud astfel de urari, intre cetateni, la radio, la televiziuni chiar si in convorbiri telefonice banale. Frumos. Si? Nici macar in aceasta zi nu ne lasam de obiceiurile si pacatele noastre zilnice, doar le mai estompam. Azi doar un pic de huiduieli si cateva sloganuri. De maine.. aceeasi viata si "bucurie". Roman doar pentru o zi???? Sa fie oare suficient? Dar ieri de ce nu am fost mandri ca suntem romani? Dar alaltaieri de ce nu am strigat voiosi TRAIASCA ROMANIA? Dar de ce maine vom uita ca strabunii nostri au murit la `77, `918 si la `44? Dar de ce poimane nici nu mai stim ca au zacut in inchisori mii de oameni nevinovati sub tirania comunista? Ieri nu traiam in Romania? Poimane valorile si simbolurile isi pierd din insemnatate? De maine numai suntem romani, nu ne mai place sa ne identificam chiar cu simbolurile romanesti de parca subit s-ar umple de ciuma si de parca ar deveni niste faradelegi. Si tot de maine, uitam cu nonsalanta ca inca mai sunt romani care nu gusta cu noi macar fie si pentru o zi acest sentiment sfant de unitate si uniune. Romanii cei din Basarabia si Ucraina, din Timok si Cadrilater. Cu ei ce facem? A, da.... ne vom aminti la anul pe vremea asta. Dar nu asa simplu... ci cu chiote si veselie, ca tot e ziua ProTv sau ziua nu stiu cui sau cine stie ce eveniment mai nascocesc unii si altii intre timp. Ce crunt ne purtam cu noi insine si cu istoria. habar nu mai avem intr-o proportie din ce in mai mare cine si ce suntem. Ne place sa facem sincroane tv cu tot felul de aparitii care mai de care exotice care ne spun La multi ani ! Firesc. Normal. ceea ce ma indigna pe mine e faptul ca sentimentul romanismului si a apartenentei la acest neam si tara e doar pentru o zi. Si chiar in aceasta zi, ne mai huiduim un pic intre noi, "asea" ca sa nu uitam cum se face. E cam acelasi lucru cum tot isi aduc aminte subit ca sunt crestini si cum stiu ei sa faca fapte bune in perioada Craciunului. Pot spune ca aproape mi-e scarba. Si totusi.... mandru ca sunt roman cu toate bunele si cele rele. As vrea sa cred ca inca mai sunt, chiar multi, cei care se simt romani nu numai pentru o zi. La multi ani ROMANIA, oriunde ai fi !

Odihneste-te in pace colonele Muammar Abu Minyar al-Gaddafi !

Vestea capturarii si uciderii colonelului Muammar al-Gaddafi era asteptata de ceva vreme. Azi a sosit. Imagini neclare cu un corp ce seamana izbitor cu Moammar au circulat pe toate canalele de stiri pana la saturatie.Ceea ce era de intamplat s-a intmplat. Insa dincolo de aceasta stire si imagini raman si se nasc o multime de intrebari.
Evident, nici nu le voi enumera si nici nu voi raspunde.Imi voi exprima insa cateva ganduri si idei. Daca Muammar al-Gaddafi a fost dictator? Poate. Si daca da, numai poporul sau avea dreptul sa actioneze. Fara sprijin americano-italiano-francezo-NATO. Acel popor care primea pentru fiecare cetatean 500 $ pe an numai pentru simplul fapt ca in acte putea atesta acest fapt. Nu cred ca acel grup de rebeli era atat de reprezentativ incat aceste puteri sa sara in sprijinul "bietului" popor libian supus terorii jamahiriei. Cauzele absconse ale rasturnarii regimului si a uciderii conducatorului le putem intui sau chiar numi insa fara probe concrete nu sunt si nu vor fi decat speculatii. Ori chiar sa apara acuzatia de sprijin al unor miscari de terorism. Contra curentului e greu sa te situezi. Uneori ... imposibil. As fi vrut sa spun mai multe.. insa nu imi ramane decat sa deplang soarta viitoare a  poporului libian. Asa cum am mai facut pana acuma voi face si in continuare si imi voi afirma simpatia fata de miscarea araba si in special fata de crearea unui stat independent palestinian. Daca moartea colonelului ar fi pretul pentru indeplinirea visului acestui popor sunt sigur ca Muammar ar zambi bucuros din Djanne.Pana atunci, in aceasta seara nu imi ramane decat sa aprind o candela si sa zic cu voce stinsa: Odihneste-te in pace colonele Muammar al-Gaddafi !

Da puteti sa ma lasati ?

M-ati obosit cu Steve Lucratorul .... A murit, Dumnezeu sa-l ierte da fratilor.... un pic de decenta.. ca nu a murit nush ce sfant..... nu s-a dus la ceruri speranta omenirii pentru lumea de dincolo... Iaca eu nu am nici Iphone si nici Ipad si traiesc bine mersi, in liniste si pace... deci... se poate si fara si nici nu sunt "captivul" produselor respective... Asa ca.... Ia mai scutiti-ma cu genii din astea.... Zi buna va doresc si apa pamantului insetat !Doresc sa fiu scutit sa plang pe toti oligarhii burtosi(fie ei si cancerosi) care isi ingrasa hoiturile si conturile vanzand nimicuri. Sincer? nu am IPhon si traiesc minunat...imi e de ajuns telefonul pe care il am... vreau sa fac o poza... sunt aparate de fotografiat, vreau sa ascult muzica... sunt mp3-uri etc... Iertata sa imi fie ignoranta dar nu cred ca a inventat vreun aparat ce salveaza viata ori sa o prelungeasca sau sa acopere stratul lipsa de ozon din atmosfera. Ceea ce a "inventat" nu a favut decat sa ingrase buzunarele si conturile personale. Cat despre faptul ca a dat locuri de munca... Asta e, si la Jucu s-a inchis fabrica. "Viziune" si alte cuvinte din astea? Mai usor cu pianu pe scari..... Cat despre "suferinta" lui nenea asta... Dumnezeu cu mila...cunosc zeci si sute de oameni cu stare medicala grava si sincer mai degraba ii deplang pe acestia decat pe steve lucratorul. Si inca ceva... NIMENI NU ESTE DE NEINLOCUIT... asa ca....mai sunt inca zeci de alde stevica asta si inca se mai nasc...Mi-e scarba cand vad cum "deplang" unii acest eveniment. Pe mine m-ar fi interesat si ma intereseaza mai mult soarta balenelor albastre si ale rechinilor pitici precum si soarta copiilor subnutriti din Somalia !

De la Pechea la Quebec sau cand romanii traiesc din exceptii

De la Pechea la Montreal.... spunea un jurnalist intr-un material pregatitor marelui meci de box intre Lucian Bute si un Jean-Paul Mandy cu centura pe masa. Un meci in care pentru a 8 oara Bute isi apara centura de campion mondial al categoriei super-mijlocii.Nu voi comenta meciul pentru ca sunt altii, specialisti sau nu care se pricep sigur mai mult decat mine.Randurile mele, scrise intr-o noapte tarzie de iulie vor sa spuna altceva. Recunosc , ca da... am plans de bucurie. Cu acele lacrimi de bucurie cu care un barbat nu se rusineaza sa le afiseze. Am avut lacrimi de bucurie si mandrie cand Lucian la sfarsitul meciului a multumit si a dedicat victoria tuturor romanilor. Recunosc, da.. mai lacrimez si acum. Si nu dintr-un alt motiv , nici macar inventat. In aceasta noapte, pe toate crolurile marilor televiziuni scrie ca un roman, e pentru a 9 oara campion mondial. Dar hai sa aprind totusi o tigara , sa respir adanc si sa incerc sa imi scriu gandurile. E un moment rar, cam la cateva luni bune, cand acest baiat minunat ma face sa freamat de bucurie. Ma face sa simt ca ceea ce e curat si cinstit nu a pierit de tot. Ca nu e totul pierdut si mai ales inca. De la Pechea la Quebec.. un drum lung de cateva mii de kilometri insa acoperit cu sudoare, munca,seriozitate si din cand in cand cu sange.Lucian ne arata la fiecare victorie a sa multe. Ne arata,dar ne lasam orbiti de flashurile modernelor aparate de fotografiat, ne luam cu reclamele la diverse mancaruri, bauturi si detergenti si uitam. Ne lasam furati de euforia momentului si prea repede uitam. Ce? Uh.... multe. Uitam ca in spatele fiearei victorii se afla mii de ore de antrenament, de privatiuni, de eforturi uneori supra-omenesti. Si? ma veti intreba. Aceasta e cheia unui succes, asa se ajunge campion. Corect! Insa uitam ca Lucian este numai unul. Cam
singurul daca nu chiar unicul in aceste momente de viata planetara dificile care ne arata ce si cum. Ce? si cum? Ne arata ca uitam sa avem visuri si sa ni le urmam sa le ajungem. Ca ne imbacsim cu automultumire si ne oprim , uneori cand nici nu am facut primul pas. Uitam sa ne sustinem zilnic, sa fim alaturi unii de altii, nu numai la astfel de zile. Prin ceea ce face, Lucian Bute ne spune sa nu ne oprim. Sa nu ne abatem de la ceea ce vrem. Ne spune ca de din aceasta aseara, pentru el, deja, a inceput viitoarea lupta. Noi ne-am oprit in prima sticla de bere sau la primul sprit de vin racoros. Bute e un exemplu de viata si nu o afirm nici reverentios si nici pompos. E acel om pe care sincer, daca as fi copil as incerca sa fiu ca el. Lucian ne spune zilnic ca fara lupta, fara vointa si fara caracter nu poti reusi. Si ca sa fie reteta completa ar mai trebui sa zic si un pic de noroc. Dar voi spune ca norocul tine si cu cei puternici si curajosi. Mantuitorul Iisus ne spune: << Indrazniti, Eu am cucerit lumea>>. Indraznim noi? se pare ca nu. Ne automultumim cu putinul zilnic. Ne lasam molesiti si prabusiti de cosul zilnic. Ne adormim gandirile cu "cele mai urmarite talk-showuri" si cu "cele mai de succes" emisiuni de divertisment. Ne complacem sa semanam cu falsi eroi, cu personaje stupide din diverse domenii. Multi dintre noi ba chiar isi vand destinele pe sume derizorii, sume la care nici Satana nu ar incerca sa liciteze asa de jos. Ne aratam muschii vecinilor si ne laudam cu vreo performanta cretina. Uitam sa muncim, uitam sa avem seriozitate. Munca la toate nivelurile si seriozitatea normala.
Iar cand toate aceste aspecte negative se propaga la nivel de masa...de natie... e grav. Inevitabil apar si momentele dezastruoase si ne miram. Ramane siderati cum nici jumatate din absolventii de liceu nu reusesc sa ia si bacalaureatul. Ramanem perplecsi cand aflam grozavii din administratie si politica,desi uitam ca 4 ani somnul ratiunii noastre naste monstri. Abandonam proiecte si dorinte din motive in care in alte momente nici nu intrau in discutie. Rasturnarea scalei de valori? Si da si nu. In minutele premergatoare marelui meci, a aparut un mustacios grizonat si cu ochelari mari(Ion Tiriac). Un nene care dincolo de ceea ce a facut in viata e demn de respectat.
Chiar si cand ne critica savant si acru de parca el s-ar afla deasupra tuturor. Poate si este. Insa a spus ceva ce unii ori nici nu au auzit, ori nici nu au vrut sa auda. "DIn pacate romanii traiesc numai din exceptii. Ce ne vom face cand nu vor mai fi aceste exceptii?" Ei da... Sa mori tu? asa ar raspunde un vecin de al meu. Ei da... are dreptate. Tiriac, nu vecinul. Insa ma inclin si ma recunosc invins. E un adevar. Da asa am eu chef sa fiu gica contra si sa ma imbat nu cu bautura ci poate cu apa rece. Dupa mine , oricine a auzit acele cuvinte ar trebui sa sara muscati de fund si sa replice: te inseli nenea. Dar repet... parca are din ce in ce mai mare dreptate. Nu vreau sa dau mii de exmple care sa imi sustina argumentele. Doar unul. Lucian Bute. In aceasta seara el, campionul e
supremul meu argument. Ca Romania nu naste numai exceptii ci va scoate nu neaparat pe banda rulanta dar cat mai des campioni. Si nu numai in sport sau show-biz. Raman un optimist incurabil si cred ca in generatiile ce urmeaza s-a nascut sau se va mai naste o Nadia, un Nastase(Ilie), un Hagi si de ce nu, un nou Bute. Ca tot ceea ce traim de 21 de ani se va termina intr-o zi, ca acest "blestem" se va rupe si macar la batranetile mele voi prinde o Romanie asa cum am visat, mi-am dorit si poate ca am si luptat. Oricum mi-am propus sa ajung cel putin octogenar. Cat despre
meci? Am trait o bucurie stupida. Uite ma, cum un romanas ii bate pe toti de le tiuie urechile. De parca in pumnul lui s-ar afla si furia mea. Sigur nu. Cum sigur sunt ca de maine(luni de acuma) imi voi vedea de viata mea. Pacat. De aceea nu voi fi un mare campion. Nici macar unul simplu. Dar tu, cel care imi citesti aceste randuri, arata-mi ca esti. Si te voi sustine pana la capat. Fie ca acest drum se opreste la Quebec sau in gara la Berheci.

IN GRADINA CASEI MELE...

IZGONIREA DIN RAI

  
In CER era salasul nostru
Si ingerii vegheau iubirea noastra
Iar heruvimi cu sase aripi
Erau vecini de eternitate

Si clipa-m transformat-o-n vesnicie
Si soarele era atat de-aproape
Edenul era curtea si gradina
Ce-ti ascultau a tale soapte

Dar Sarpele viclean si plin de ura
Caci rautatea inca nu avea margini
Te ispiti cu marul in gradina
Si ai muscat din el... Si ti-au dat lacrimi

N-a fost deajuns atat , o.... femeie
Caci si pe mine-n ceas de seara
M-ai amagit sa fac asemeni...
Te-am ascultat...Imi erai draga...


Tu, cea din coasta mea ivita
Printr-o minune, in al meu somn
De insusi Domnul daruita
M-ai transformat atunci in OM

Vazut-au Serafimii-a noastra fapta
Intregul Rai era intors pe dos
Cum a gresit faptura cea maiastra 
Sa cada intr-atat de jos?

Cu Lucifer ne-asamanau atuncea
iar Mihail si-a scos Spada de Foc
Si ingerii ce ne erau pieteni
Fugeau care mai de care incotro

Si a sosit si Ceasul Judecatii
Sentinta a fost atat de grea...
Din clipa-aceea pierdeam raiul
Ce peste mii de ani urma a-l mai vedea


Si-am coborat atunci Femeie
Pe-acest Pamant dur,aspru dar Binecuvantat
Si unul cu celalalt era sortirea noastra
Sa vedem MOARTEA ca plata pentru Pacat

Eu...nu te-am parasit atunci Femeie
Ti-am fost alaturi la bine si la rau
Copii mi-ai daruit, rodul iubirii noastre
Si viata a dainuit de-atunci mereu...
Primit-ai numele de EVA...
ADAM a fost de-atunci numele meu...

PLANSUL DE DUMINICA SEARA

Ca inaintea infricosatului Tau Divan, Doamne, sunt eu osanditul si fiind mustrat de privelistea cea ingrozitoare a faptelor mele si vazand dreapta hotarare rostita de gura Ta care ma asteapta, strig eu cu lacrimi: Drept esti, o Judecatorule, si dreapta este judecata Ta! Caci intocmai cum mi se cuvine, primesc eu de la Tine !
O, luminilor, prea sfinti Ingeri, picati lacrimi asupra mea!
Caci mila lui Dumnezeu am nesocotit-o statornic, si nu m-am umilit pre mine precum a vrut El. Deci, cu adevarat, dupa dreptate sunt pedepsit. Cand Domnul, mila Sa mi-a pus-o inainte, eu, necugetand, n-am luat-o in seama. Deci cu dreptate, se intoarce acum de la mine. Si cu ce urgie imi vor grai atunci ingerii: ” S-a dus vremea de pocainta. Acum este rasplatirea ” ? Mangaierea a slabit. Pocainta si lacrimile sunt nelucratoare. Muncile se inmultesc. Suspinele mele nu se aud.
Acum este tanguirea nesfarsita. Acum du-te, ia-ti rasplata pentru lucrurile tale cele amare si cumplite, arzandu-te ca o materie a firii celei neadormite si-a viermelui celui amar!
Ca un fiu al intunericului, desfateaza-te ! Ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre, pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea nemuritoare ! Acolo va fi plansul cel neincetat si scrasnirea cea dureroasa. Vai mie, sufletul meu ticalos, ca esti gol cu totul de fapte bune !
Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, Arhanghelii stand si cantandu-I toti pamantenii stiindu-i, de infricosatul Scaun tremurand toti? Caci Judecatorul este fara de mila celor ce n-au lucrat aici mila. Vai mie atunci, suflete necajit! Caci nu va fi glas, nici ascultare. Vesnic se vor veseli cei drepti, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca pe Dumnezeu cel vesnic nu L-am ascultat.
Deci de nevoie este de-aici sa strigam spre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim. Chezasi, pentru aceasta sunt Cuviosii si Dreptii. De aceea, si eu Doamne, vestesc Numele Tau. Iarta-ma pe mine netrebnicul, robul Tau !
Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune. Mainile mele, intinate, catre tine le intind. Sa nu ma lepezi pe mine cel incarcat de patimi! Ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda Ta milostivire. Pe mine, cu dezmierdarile de tot m-am intinat. Si frumusetea sufletului intru totul am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti m-am robit. Si stapanirea mea cea dintai am pierdut-o. Vrajmasul sfatuindu-ma, nebuneste pe el l-am ascultat. Si pe idolii patimilor, in suflet i-am inaltat. Poftele pantecului le-am implinit si stralucirea mintii, de tot am innegrit-o. In cinstea de fiu adevarat fiind, dobitoacelor celor necuvantatoare m-am asemanat.
Frica strasnica si cutremur ma tin cand vad inainte taierea mortii care vine asupra tuturor in chip tainic si ma gaseste pe mine, vai, tot neindreptat.
Pentru aceea, din adancuri strig catre Tine, Doamne, si cad inaintea Ta cu lacrimi. Fii mie milostiv si iubitor de oameni, caci spre Tine am nadejdile mele. Ajuta-ma sa scap de urgia de dincolo!
Binevoieste ca sufletul meu cel impietrit sa castige inaintea Ta puterea de a rodi fapte bune! Gandurile cele sterpe scutura-le cu focul Sfantului Tau Duh ! Sa nu ma tai ca pe pomul eel neroditor si in focul cel nestins, Doamne, sa nu ma trimiti ! Sa nu faci din mine paie ale vapaii iadului, ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, primeste-ma in hambarul Tau.
Genunchii inimil mele imi plec eu, ticalosul. Caci nu indraznesc sa caut la ceruri. Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate, Cel Ce esti fara de pacat, Ziditorule si Imparate al tuturor si Atotputernice. Surpa-l pe vrajmasul meu din tot felul de faradelegi izbavindu-ma. O, cum se bucura ingerii si muritorii vazand intoarcerea mea!
Am calcat toate poruncile Tale. M-am amagit cu fapte urate. Sa nu Te ingretosezi de mine, preabunule Stapane ! Izbaveste-ma de robia vicleanului! Cu inima infricosata, Te rog pe Tine, Doamne, Cel Ce cu voia Ta m-ai auzit si m-ai iubit atat de mult, incat pentru mine te-ai intrupat si moarte ai suferit.
O, cum am putut uita dragostea Ta ! Cum am putut sa ma fac rob tuturor dezmierdarilor, spurcandu-mi trupul si sufletul in tot felul si-n tot locul? Pentru aceasta strig: Pacatuit-am, Doamne, si pururea pacatuiesc ! De aceea, inaintea Ta, eu stau acum osandit. Ci da-mi dezlegare de rautatile mele, ca un Dumnezeu milostiv si indurat!
Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, Maica lui Dumnezeu, Usa cea cereasca si Chivot sfant, mantuire intemeiata te am pe tine. Maintuieste-ma, Stapana, in Dar!
Legiuni de Ingeri, in cer, de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa se rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului. Legiutori, Apostoli infricosati sezand pe scaune cu Judecatorul, Ingeri cu palose inarmati si infricosatori, vor desparti inimile pacatosilor.
Atunci se va taingui toata suflarea caci nu vor avea margine, vai, muncile cele cumplite. Apuca mai inainte de toate acestea, suflete. Urmeaza plansul desfranatei si striga dimpreuna cu dansa:
” Izbaveste-ma, Mantuitorule, de infricosata groaza a muncilor celor vesnice! Pe Tine te lauda neincetat Heruvimii si necontenit Serafmiii cei cu sase aripi. Te canta Cetele cele ceresti si iti slujesc si se inchina Tie, Treime in Unime. Lumina nenascuta esti, Parinte, si dimpreuna, fara de inceput, Il ai pe Fiul Tau. Si de-a pururea impreuna vecuitor Il ai pe Duhul Sfant, Care daruieste tuturor suflare de viata, ca un milostiv, indurat si bun.

Cu rugaciunile Mucenicilor si ale Proorocilor, ale apostolilor, ale Cuviosilor si ale Ierarhilor, primeste si glasul nostru, Parinte ceresc. Slava Tie, Doamne, caruia Ti se cuvine Slava si stapaniirea, impreuna cu prea sfantul, bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! - Amin

PLANSUL DE SAMBATA SEARA

Si astazi, Doamne, cu fata rusinata si-n pamant plecata, indrazesc catre Tine, Stapanul ingerilor si Ziditorul tuturor, eu ca ce sunt pamant si cenusa, ocara oamenilor si defaimarea norodului, vierme si nu om. Sunt mustrat si prihanit cu totul, plin de durere si de intristare.
Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Ce fel de limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc catre Tine? Si cum voi face inceputul marturisirii mele? Peste masura am intinat eu, ticalosul, numele Tau. Si mai ticalos decat curvarul din Evanghelie am vietuit curveste. Caci pe acela ce este intru mine dupa chipul Tau l-am intinat si l-am lasat fara paza.

Care pacate ale mele, eu ticalosul, voi cere mai intaii sa mi le ierti? Pe cele intru cunostinta, cu neasemanare neiertate? Sau a tuturor calcaturilor de porunci pe care, cu gandurile mele si cu simturile, nevraind le-am savarsit?
Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru necuratia mea, nu sunt vrednic de chemarea Ta. Nu pot sta intru rugaciune inaintea Ta. Nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea cerurilor, caci pornirile rele, fara randuiala uneltind, intru totul sufletul l-au intinat. Haina cea de nunta a Botezului mi-am manjit. Caci toata mintea s-a framantat in gandurile dracilor. Prin toate lucrurile si gandurile, pururea Te amarasc. Iar pe vrajmasul meu, care se lupta cu mine de-a pururi, il trag catre mine si lui ii slujesc. Cugetul ma mustra, fata mi se rusineaza in inima mea. Osandit de mine insumi, astept judecata Ta.
O, cum ma da pe fata inversunarea din mine! Si cum, fara intrerupere, in noroi ma tavalesc. De-a pururi cu ganduri desfranate ma pangaresc. Caci din pruncie chiar m-am facut vas pacatului. Si acum, in fiecare zi, stiind ca ma asteapta Judecata, eu totusi pacatuiesc. Nu vreau sa ma impotrivesc poftelor trupului. Ci intocmai, intotdeauna, ma ratacesc si patimilor robesc.
Vai mie Doamne! – indelunga Ta rabdare cat de rau am cheltuit-o. Vai mie! Vremea vietii am petrecut-o in desertaciuni. Doamne, sa nu ma mustri cu mania Ta! Sa nu dai la vedere toate lucrurile mele cele urate si necuviin- cioase ca sa le afle toata lumea. si nici inaintea ingerilor, spre osana vesnica sa nu ma dai. Stiu ca de toata rusinea si de toata osanda sufletului sunt vrednic, Stapane! O, cum voi putea plange orbirea sufletului meu? Cum voi plange atata necunostinia? Cum voi plainge voirea mea atat de patimasa si nepocaita?
Alaturatu-m-am cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Gol m-am facut eu, ticalosul, prin a mea trandavie caci strain sunt de cei ce intru rugaciune si intru priveghere s-au nevoit. Cauta spre mme, Stapane, cu mila dintru inaltimea cea sfanta a Ta. Vezi neindreptarea sufletului meu celui ticalos si cu judecatile Tale miluieste-ma si ma indreapta.
Ca si cum as sta inaintea Sfantului Scaun al Slavei Tale, ca si cum m-as fi atins de prea curatele Tale picioare, asa ma rog si ma daruiesc Tie cu inima zdrobita.
Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta. Intoarce-ma pe mine cu Darul Tau. Stiu ca toate le poti si cu neputinta nimic nu este inaintea.Ta. Sa nu astepti vointa mea cea stricata, caci nu am osardie spre a ma indrepta. Plangeti toata firea cea vazuta si nevazuta, pentru mine, cel care intru pacate si-n patimi de tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel care pentru cei ce ma vad sunt intreg si intelept, dar pe dinlauntru de-a pururea curvesc.
O, suflete ticalos, s-a apropiat dezlegarea ta de trup! Pentru ce te veselesti de privirile cele straine de tine, de care vrei sa te lasi? Cu care lucruri ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti si pe vecinii tai?
Trezeste-te, suflete ticalos, ca sa nu te afli in scarbe si-n suspine! Ca sa nu plangi fara de folos in vecii vecilor. Caci de ar veni atunci toate in mintea ta, nu te vei ajutora. acum este vremea rascumpararii, pe care toti au folosit-o.
Trimite-mi puterea Ta, Doamne, spre ajutor.Intoarce-ma si miluieste-mi inima, care s-a facut pestera si locas dracilor. Nu sunt vrednic sa-ti cer iertare, Doamne, ca de multe ori m-am fagaduit sa ma pocaiesc Tie si mincinos al fagaduintei m-am facut. De multe ori m-ai ridicat si eu iarasi am cazut. Pentru aceasta atrag osanda asupra mea si marturisesc ca sunt vrednic de toata munca si pedeapsa. Caci de cate ori mi-am luminat mintea cea intunecata si ai adunat din ratacire gandurile mele si eu iarasi, cu sufletul meu, vin spre cel rau.
Totul ma inspaimanta si ma cutremur cand ma gandesc cum m-a biruit patima. Cum voi povesti darurile ce mi s-au dat mie de la Darul Tau Doamne, pe care eu, ticalosul, le-am lepadat si le lepad din pricina lenevirii mele! Caci Tu Stapane, cu nenumarate daruri m-ai umplut pe mine, iar eu, ticalosul, Ti-am rasplatit cu cele potrivnice.
Si Tu, Doamne, cel ce firesc ai indelunga rabdare si adincul milostivirii, sa nu ma parasesti ca sa fiu taiat precum smochinul cel neroditor. Sa nu te grabesti a ma secera din viata crud si fara de vreme. Sa nu ma rapesti pe mine nefiind pregitit. Sa nu ma ridici pe mine mai inainte de a-mi aprinde candela. Sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de nunta. Ci ca un bun iubitor de oameni, miluieste-ma pe mine, si daruieste-mi ani de pocainta. Si nu pune sufletul meu gol, la jalnica mustrare inaintea infricosatului Tau Divan. Caci daca dreptul abia se mantuieste, apoi eu cel necredincios pacatos unde ma voi arata? Si daca stramta si necajita este calea ce duce in viata, atunci eu, cel ce am benchetuit desfatandu-ma si inaltandu-ma, cum ma voi invrednici bunatatilor celor vesnice? Tu Doamne, Mantuitorul meu, Fiu al adevaratului Dumnezeu, in dar intoarce-ma de la rautatea ce este in mine si din pierzare.
La mila Ta nazuiesc eu, ratacitul. Primeste suspinele mele ca pe lacrimile curvei. Caci Tu, stii, Stapane, cat de lesne e alunecarea spre pacat a firii omenesti!
Adu-ti aminte ca din tinerete se pleaca mintea omului spre cele rele. Sa nu te manii asupra noastra, ci deschide-mi usa milei Tale.
Sa nu biruiasca trandavia mea iubirea Ta de oameni, sa nu biruiasca lenevia mea sarguinta Ta. Primeste, Stapane, si auzi intinata si nevrednica mea rugaciune. Cela ce nu Te intorci de la rugaciunea pacatosilor. Cela ce dai mana celui ce zace jos. Povatuieste-ma pe mine la frica Ta! Da-mi lacrimi de umilinta !
Am ridicat ochii cei duhovnicesti ai sufletului meu catre Tine, Doamne. Sa nu ma lepezi de la fata Ta, ca Binecuvantat este numele Tau in vecii vecilor – Amin

PLANSUL DE VINERI SEARA

Sufletul meu necajit se apropie de Tine, Sfinte Stapane! Cu lacrimi iti vorbeste Tie despre vrajmasul cel pierzator. Si cu smerenie cade inaintea Ta, rugandu-se din pricina potrivnicului care-l necajeste.
Deci, de vreme ce vine la Tine, auzi-l pe el degraba! Si alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l cu sarguinta ! Daca il vei trece cu vederea, el necajit fiind; va pieri. Iar daca pentru indurarile Tale il vei auzi si-l vei cerceta, se va afla. Daca vei cauta spre el se va mantui. Daca il vei auzi, va prinde putere. Sa nu-l treci cu vederea pe el ca sa nu- apuce vrajmasul. Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea rele cu care am intaratat Darul Tau, Stapane, milostive. Sa nu-mi rasplatesti dupa toate faptele mele. Ci mai vartos daruieste mie, pacatosului, putina vreme spre a afla pocainta adevarata, Iubitorule de oameni, Bunule. A suferit Darul Tau o multime de nelegiuiri ale tineretilor mele, ca acum sa sufere si lepadarea, intaratarea si indrazneala mea.
Nu pot sa uit, o, Doamne, ca Tu insuti Te-ai jurat asupra-Ti ca nu voiesti moartea pacatosului, ci mai vartos sa se pocaiasea de pacatele lui prin indurarile Tale. Darul Tau, Stapane, Iubitorule de suflete, totdeauna biruieste cu indurarile si milostivirile Tale.
Miluieste si mantuieste pe cei ce Te doresc! Si iarasi, indurarile Tale, pretutindeni propovaduiesc prin Evanghelii, prin Apostoli si prin toate scripturile Sfintilor Parinti si Dascali. Stiind pilda curvarului, a lui Zaheu, a Canaainencei, a celei ce-i curgea sangele, a slabanogului, a orbului, a fiicei lui Iair si-a tuturor celor mai inainte scrisi, venind la Tine, ma rog: deschide-mi usa milostivirilor Tale si primeste-ma si pe mine ! Indulceste-mi mintea, ca de multe ori cad intru faradelegile mele cele dintai zacand ca in noroi in gandurile cele intinate. Si vrand sa se coboare Darul Tau in mintea mea, afla mirosul urat, respingator, al gandurilor mele cele intinate. Indata se indeparteaza de mine, neafland o inima pregatita in care sa poata indrepta si sa slujeasca.
Spala-mi, Doamne, inima cu a Ta apa prea luminoasa ca sa-mi vin in simtire!
O, bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu ! Cum doresti sa indemni pe toti oamenii sa se mantuiasca !
Cruta, Doamne, pe netrebnicul tau rob. Cruta milostive Hristoase Mantuitorule, zidirea Ta. Caci daca Tu, Doamne, nu ma vei inlelepti pe mine ticalosul si nu-mi vei da lumina inimii, nu voi putea, din cauza rautatii, sa-mi inteleg lenevirea si pierzania. Cata vreme sunt robit de amarul vrajmas care ma necajeste, voi striga cu lacrimi, ziua si noaptea catre bunatatea Ta : izbaveste-ma pe mine din cursele lui, care in fiecare ceas, cu ginduri desfranate si cu fel de fel de placeri, imi necajeste sufletul.
Puterea Ta, Hristoase, care a certat valurile marii, sa-l certe si pe el si sa-l goneasca de la mine, netrebnicul robul Tau.
Trimite-mi, Stapine, degraba Darul Tau, sa alunge de la mine pe balaurul cel mare impreuna cu toate gandurile grozave si rele. Fiindca strapunsaturile sagetilor lui s-au facut putreziciuni intru inima mea. Si eu in tot chipul le ascund intru a mea nebunie.
Doctorul cel bun striga catre mine. El plati nu ia, sange nu varsa, dar lenevirea mea nu-mi da voie sa ma duc la El. Vine El sa ma tamaduiasca si ma afla mancandu-mi ranile. Dupa ce le-am mancat, ma caiesc, insa cainta mea nu e adevamta.
Izvor al tuturor tamaduirilor si Parinte al indurarilor Tu esti, prea bunule si milostive Dumnezeule, Cel ce daruiesti de-a pururi cele bune celor care cer de la Tine. Caci eu insumi am cerut adesea nenumaratele Tale vindecari si darurile cele bune pe care mi le-ai daruit zi de zi. Nemasurata este adancirea milostivirii Tale care vindeca pe toti care vin la Tine.
Pentru aceasta fara de sfiala rog bunatatea Ta, mult suferitorule de rau, Doamne, sa vina iar peste mine Darul Tau, sa-mi adune mintea si sa-mi vindece ranile cele grele. Caci iata, invaluiri si griji vremelnice ma tulbura si ma fac sa nu ma mai ingrijesc de bunatatile Tale cele vesnice. Fii indelung rabdator asupra mea ! Nici cerul, nici pamantul, nu vor putea sa-ti multumeasca dupa vrednicie pentru tamaduirile pe care Tu le reversi asupra noastra. Caci cu ce cinste vrednica vor putea oare sa Te rasplateasca? Prin lacrimi le daruiesti si prin plans le inmultesti, Tu; in mijlocul nostru. O, putere a lacrimilor !
Daruieste-mi, Doamne, mie, nevrednicului, lacrimi de pocainta ca sa-mi spal pacatele si sa-mi luminez inima, sa-mi sterg datoriille cele multe prin putine lacrimi. O, de-as putea sa-mi spal zapisul pacatelor cu lacrimile mele, sa sting cu ele focul ochillor mei ce arde pentru mine in adancurile iadului. Caci cei care pling aici se vor izbavi de plansurile vesnice.
Dar eu cum stau Doamne? Imi adun necontenit gandurile de pretutindeni, si inca nu m-am slobozit de lucrarile duhurilorcelor rele ce vor sa ma opresc in vazduh din pricina lor. Si inca nu mi-am cunoscut multimea nemarginita a pacatelor mele. Caci cele ce ma cufunda in pacat, rodesc inca in sarmanul meu trup.
O, pana cand eu, ticalosul, ma voi imbata fara de vin de-ale mele pacate? Ca un rob rau, asa-mi bantuiesc si-mi vrajmasesc eu singur mantuirea. Ca si cum altii ar trebui sa vina si sa ia asupra lor ostenelile mele. O, cum nu priveghez si cum totdeauna intarat indelung rabdarea Ta, Doamne ! Inaintea ochilor pururea am amaraiciunea mea. Si Tu toate le rabzi indelung, pentru bunatatea Ta, Doamne. Daruieste-mi doctorie de intoarcere ca sa ma vindece de amaraciunile mele.
Ajuta-ma, Doamne, sa ma pot infrana. Daruieste-mi umilinta inimii ca sa-mi petrec in pocainta toate zilele vietii mele.
Lumineaza ochii cei intunecati ai inimii mele, ca sa vin cu osardie sa lucrez in Biserica Ta. Caci mi-am pierdut vremea vietii in pacate si desertaciune. Ceasul al unsprezecelea a sunat pentru mine, o suflete! Carmuieste-mi, Doamne, corabia vietii mele ! Si daruieste-mi din plin, o Doamne, pricepere si intelepciune ca sa-mi calauzesc calatoria vietii. Caci ceasul despartirii a venit, o suflete, pentru mine.
Si foarte m-am infricosat intelegandu-mi saracia. In loc sa ma bucur, eu mai vartos m-am infricosat. Infricosata cu adevarat este, o suflete, sosirea ceasului mortii pentru cei pacatosi, trandavi si pentru cei ce nu se sarguiesc sa petreaca in curatenie viata aceasta vremelnica. Doar lucratorii cu rugaciune si cu post se pot bucura in ceasul de despartire. Caci vad inaintea ochilor osteneala cea mare a pustnicilor: privegherile, ajunarile, metaniile, rugaciunile, lacrimile; si sufletul lor salta vrand sa piece din casa trupului, la loc de odihna. Pe cand pacatosului ii este scarba de vremea despartirii, el vede inaintea ochilor lenea sa si tradavia. Insa nu i se mai da voie sa graiasca ceva, in stradania lui de implinire a poruncii, dupa cainta ce este atunci in inima lui. Inima lui s-a impietrit de atata lenevire si nu mai e in stare sa se intoarca in clipa aceea.
Vai mie, suflete ! Pentru ce nu te ingrijesti de viata ta?. Pentru ce te risipesti atata in lumea care te inconjoara? Fara de veste se va face chemarea ta si ce vei face acolo, daca aici nu lucrezi nimic? Inaintea Divanului Judecatorului celui infricosat ce vei raspunde?
O, cum te fura vrajmasul si tu nu pricepi! Cum te jefuieste pe tine de bogatia cea cereasca si tu nu cunosti, mandrule si risipitorule!
Indelung rabdatorule, Fiu al lui Dumnezeu, bunule, milostivule si prea blandule Hristoase, sprijineste-ma ! Daruieste-mi, Mantuitorule, cugetare statornica la viata ce va sa fie ca sa indeplinesc bine voia Ta. Macar la batranete fa-ma, Doamne, ajutor si impreuna lucrator al Darului Tau ! O, cum oare voi putea sa stau inaintea infricosatului Tau Scaun eu, risipitorul ? Cum ma voi afla eu, nerabdatorul si cel fara de roada, impreuna cu cei desavarsiti; cu cei ce au adus roada in voia Bisericii Tale. intru ce fel de osanda voi fi aruncat eu, Doamne, atunci cand sfintii se vor cunoaste unii pe altii intru camarile cele ceresti? Cind voi vedea pe Cuviosi, pe Drepti pe imparati, intru lumina neinserata pe veci ducandu-se? lar pacatosii cei rai, mandri si trufasi, cei ce-au benchetuit fara de grija, mergand sa arda in focul nestins.
O, suflete nepricepute, o suflete fara simtire, care ti-ai urat viata cea vesnica! Pana cand obiceiul cel rau, cu pofte blestemate, te va robi pe tine? Oare nadajduiesti, in levenirea ta, ca intarzie de-a veni sfarsitul tau? Nu ! Caci va veni la tine ca un fulger ! Atunci cand nu te astepti, il vei auzi cum te striga sa-ti platesti vama. Privegheaza, o, suflete, cu lacrimi rugandu-te !
Striga din toata inima spre a te gasi intors spre rugaciune in ceasul despartirii, al mortii tale, pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, si ale tuturor Sfintilor Tai ca bine esti cuvantat in vecii vecilor - Amin

PLANSUL DE JOI SEARA

Iata, iarasi cad la usa Stapanului meu cu cucernicie, inchipuindu-ma si strigand cu frica. De folos ii este robului a nu fugi de mainile stapanului sau dupa ce-a gresit lui ci mai vartos a starui langa dansul. Auzi, Stapane, suspinul meu si, primeste graiul cererii mele pe care il aduc eu, pacatosul, cu cucernicie.
Varsa peste mine, ticalosul, macar o picatura din nesfarsitul noian al indurarii Tale, ca sa am putina osardie spre a ma indrepta pe sine-mi. Caci daca nu vei da lumina Darului Tau sufletului meu, nu voi mai putea sa-mi cunosc pacatosenia.
Vai mie, caci apucand inainte, pacatul a aflat loc de odihna intru inima mea si ma innegreste si ma cufunda, silindu-ma pururea a-L intarata pe Domnul Dumnezeu.
O, vai mie, ticalosul ! Cum nu ma infranez eu de focul cel nestins si cum nu ma cutremur, eu de muncile cele vesnice !
Caci iata: a pus lege in mine si fara intrerupere ma trage intru pierzare. Caci macar ca ma mustru adesea si pacatele nu incetez sa le marturisesc, totusi raman cu sufletul intru cele rele.
Vazand nu vad, fiindca pacatuiesc. Nu ma ostenesc cu sufletul ca, in adevar, sa ma indrept, ci, zi cu zi si fara intrerupere, pocainta mea o prihanesc. Rob sunt pacatului, si nevrand fac raul, ca un ostasit de pacat, lui ma supun. Si putand a fugi de el, m-am facut birnic lui, fiindca l-am lasat sa ajunga imparat in mine.
Platesc leafa trupului ingrijindu-mi patimile. Si macar ca-mi dau seama ca ii sunt rob, cand mi se porunceste de catre el ascult fara intarziere, fug de mania ce va sa fie, dar ca un caine legat in fier ma supun in graba celui ce-mi porunceste. Urasc adica pacatui, fug de faradelege, dar raman in patima, caci sunt robit. Ca un siroi curg asupra mea patimile, ca o fantana adinca . se aduna in mine indemnurile lor. Inlauntrul cugetului de multa vreme le-am unit cu mine si nu imi vine sa primesc despartire de ele. Ma sarguiesc sa-mi schimb vrerea, dar iata ca-mi sta impotriva asezarea cea dintii a patimilor mele. Imi ajuta necontenit sa ma imbogatesc in patimi si datoria cea veche nu-mi ingaduie sa o platesc. Vreau sa-i dau inapoi si el imi mai adauga. Si oricat ma-s sili ca sa platesc dintr-ansa, el adauga necontenit tot altele, ca sa-mi arate intruna ca din a lui platesc. Si vazind el ca necurmarea datoriei ma pleaca pe mine sa fiu ticalos, aseaza in mine zilnic pofte noi si ma face sa uit patimile, ca sa nu le marturisesc. Ma intimpina cu patimi straine, si implinindu-le pe acestea, le uit pe cele ce au venit asupra-mi si necontenit descopar ca sunt dator.
Alerg la patimi ca la niste prieteni si, imprumutandu-ma de la dansele, le am ca niste stapani. Si cele pe care cu putin inainte ma sarguiau ca sa ma izbavesc, iata ca acum ma fac, printr-insele, rob desavarsit vandut.
Ma chinuiesc sa tai si sa rup legaturile lor si iata ca patimi noi ma cuprind si ma tin. Ma lupt si ma ostenesc sa scap intru totul de stapanirea lor si la apropierea de lupta ma simt si ma descopar un ecou al lor.
O, cumplita stapanire in mine a legaturilor pacatului ! O, stapanire a raului, a vicleanului balaur. Ma zbat sa scap de el si mai mult ma prinde, ba inca si mintea mi-am vandut-o pacatului. De somn ma las cuprins, cand vreau sa lupt. Nici macar sa ma rog nu-mi ingaduie vrajmasul, ci ca intr-o funie de arama imi tine legata mintea si voind sa fug, nu lasa legatura. Intemeind pacatul, tot mai adanc in mine trage zavorul puternic pe usa cunostiiniei. Si pentru ca nu cumva sa se uneasa cu Dumnezeu, aseaza drept paznic la usa duhul rau . El mi-aduce mereu inainte tot felul de ganduri proaste, si ma pleaca sa cred ca nu e judecata pentru dansele, pentru ca nimeni nu le tine minte. Iar eu pun inainte oglinda cugetului si stiu ca deasupra mea este spanzurata osanda. Cu aceasta ma tine pe mine, cu aceasta ma leaga, cu aceasta ma vinde si ma cumpara, cu aceasta imi porunceste sa ma supun, dupa cum zice apostolul: ” Iar omul cel trupesc vandut pacatului ” (Romani). Caci pacatul, in trupul meu fiind, imi stapaneste mintea si sufletul, din pricina trupului pe care il unelteste si-l necajeste mereu si-l impileaza. Nici a fugi nu poate, nici sa ma ajute. Vai mie, mort sunt eu, cel vinovat ! Si. orb, cel ce vad ! Ca un caine m-am facut eu, omul. Si eu, cel ce gandesc, m-am pogorat in rand cu necuvantatorele.
Miluieste-te pe sine-ti, o, suflete al meu ! Sarguieste-te, inainte de despartire, sa nu ne incuiem afara impreuna cu fecioarele cele nebune ! Caci nu le e cu putinta a mosteni viata celor morti in pacat. Si nici a castiga cununa alergarii celei bune, celor ce au dormitat.
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa marea Ta mila si, dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Caci daca ma vei ajuta sa ma izbavesc din ticaloasa robie a patimilor, atunci numai voi putea sa Te slavesc ca pe Dumnezeul meu. Si daca numai Tu vei vrea, ma vei mantui! Si numai daca ma vei binecuvinta Tu, ma voi izbavi.
O, Doamne Dumnezeule! Cred ca poti toate acestea si nu deznadajduiesc. Stiu ca dupa multimea indurarilor Tale, vei curati multimea pacatelor mele. Stiu ca pe toti i-ai miluit si-i miluiesti pe cei ce se intorc catre Tine din toata inima ! Marturisesc ca si eu m-am indulcit de Darul Tau, am pacatuit ca nimeni altul. Tu, cel ce pe morti i-ai sculat, ridica-ma pe mine, cel ce sunt mort cu pacatul.
Tu, cel ce pe orbi i-ai tamaduit, lumineaza si ochii cei intunecati ai inimii melei Tu, cel care din gura sarpelui pe Adam l-ai izbavit, trage-ma si scoate-ma si pe mine din noianui faradelegilor mele.
Caci oaia Ta sunt si mancat de leu m-am facut cu pacatele, dar fiu ma voi face, daca ma voi tamadui cu darul Tau.
Lepadat m-am facut ca un lepros, dar Tu, daca vei voi, sa ma curati ! Stiu, vai, ca intru cunstinta am pacatuit ! Tu, Doamne, pe Zaheu l-ai miluit ca pe un vrednic. Miluieste-mi si pe mine care sunt netrebnic! Lup, era Pavel oarecand, gonind oile Tale. Fiara era rupand oile Tale, dar pastor l-ai facut cu darul Tau, tamaduind si grijind oile Tale. Stiu ca el intru necunostinia a pacatuit. Dar pe mine. Doamne, cela ce cu cunostinta am gresit, miluieste-ma cu darul Tau cel covarsitor ! Vai mie ! Ma sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu cumva sa ma rusinez de dansii pentru pacatele mele cele ascunse! Ma rusinez de cei ce m-au nascut pe mine. Ca vaduva din Evanghelie, care suparand pe Judecatorul cu staruinta ei si-a dovedit cererea, vreau sa ma fac. Si ca prietenul cel indraznet vreau sa ma arat catre Tine, prea bunule si singurul Stapan, ca sa intorci sufletul meu cel ce in pacat s-a robit. Acela paine a cerut spre mangaiere, iar eu dezlegarea sufletului de osteneala cer. Acela hrana trupeasca a cerut, iar eu chemarea inapoi a sufletului cersesc. Asculta, ca un bun si prea bun, glasul plangerii si al lacrimilor mele si intoarce-ma ca sa fac rod bun de pocainta.
Racoreste-mi arsita constiintei mele, innoindu-ma pe mine cel invechit cu patimile pacatului, ca, de robia acestora dupa ce ma voi izbavi, sa rasuflu cu usurare vazduhul slobozeniei mele si cu bucurie si veselie sa slavesc bunatatea Ta !
Stiu, o Stapane, ca milostiv esti, Doamne, si voiesti ca sa ma schimbi. Astepti cu nespusa bucurie si bunatate rodul voirii mele. Si gata esti ca sa ma miluiesti o, nemarginit de bunule Doamne ! Dar vrei sa vezi asezamantul meu. Caci miluind, voiesti sa ma inveti. Si iertandu-ma, voiesti sa ma castigi partas al imparatiei Tale.
Vai de simtirea mea ! Vai de ticalosia mea ! O, grasul si pamantescul suflet ! O, inima razvratita ! O, gura. plina de amaraciune ! O, gitlej, mormant deschis ! Pentru ce nu-ti aduci aminte o, suflete, de calea netrecuta a despartirii tale? Pentru ce nu te gandesti catre calatoria aceea? Pentru ce iti tragi asupra-ti pedepsele cele vesnice? Ce faci o, suflete, petrecand ca un animal fara de pricepere ?
Vai, mie cum aleg intunericul mai mult decit lumina!
Cum pe placerea care astazi este, dar maine nu mai e, o iubesc mai mult decat bunatatile cele vesnice si negraite.
Vai mie, cum voiesc, decit podoaba aceea in chipul soarelui, mai mult pe cea intunecata si innegrita s-o imbrac.
Cum, decat imparatia Cerurilor, mai mult cinstesc locuinia cea intunecata si innegrita a iadului eu, pacatosul, singur si intru cunostinta voind sa ma ranesc.
Vino-ti in fire, suflete ! Teme-te de Dumnezeu! Slujeste-L ! Slujeste-I intru toate faptele bune, ca sa nu primesti din mana Lui indoite pedepse. Iubeste pe Dumnezeul tau si umbla in calea Lui cu dreapta credinta. Intelege o, suflete, ca veacul acesta se aseamana locului de lupta al balaurului… Balaurul cel tare, negresit se nevoieste sa biruiasca. El se surpa si e batjocorit de unii care vedem ca se incununeaza prin inselarea lui. Altii prin amaraciunea pricinuita de el, veselia vesnica o dobandesc, altii, prin placerea lor, amaraciunea vietii vesnice vedem ca o afla. Unii, prin lepadarea de sine, pe diavol il biruiesc. Iar pe altii, care se infasoara in sine, cu inlesnire el ii biruieste. Celor ce iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul lor, razboiul cu diavolul li se pare usor. Dar celor ce iubesc lumea, razboiul greu si nesuferit le este.
Intelege, suflete ticaloase, ca bucuria veacului acesta si desfatarea si odihna lui, pline de scarbe si amaraciune sunt. Iar necazurile si rastignirile luptei bucurie negraita si viata vesnica pricinuiesc.
Intoarce-te, o, suflete ! Nevoieste-te intru liniste! Ca ceasul mortii si al despartirii sa nu te prinda nepregatit. Intelege o, suflet al meu, care iti este chemarea. Cum iti este priceperea, cum mergi, pentru cine si pana cand? Toti la sfarsitul lucrurilor celor pamantesti au sosit, deci sfarsitul va sosi si la a ta neingrijire.
Intoarce-te o, suflete, la Domnul ! Intoarce-te cat mai ai timp !
Incredinteaza-ti viata cu hotarare in mamile lui Dumnezeu !
Lucreaza cu El si pentru El ! Si pregateste-te ca sa intri in a Lui slava atunci cand, din indurare, va binevoi sa te cheme la El, caruia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor - Amin