IZGONIREA DIN RAI

  
In CER era salasul nostru
Si ingerii vegheau iubirea noastra
Iar heruvimi cu sase aripi
Erau vecini de eternitate

Si clipa-m transformat-o-n vesnicie
Si soarele era atat de-aproape
Edenul era curtea si gradina
Ce-ti ascultau a tale soapte

Dar Sarpele viclean si plin de ura
Caci rautatea inca nu avea margini
Te ispiti cu marul in gradina
Si ai muscat din el... Si ti-au dat lacrimi

N-a fost deajuns atat , o.... femeie
Caci si pe mine-n ceas de seara
M-ai amagit sa fac asemeni...
Te-am ascultat...Imi erai draga...


Tu, cea din coasta mea ivita
Printr-o minune, in al meu somn
De insusi Domnul daruita
M-ai transformat atunci in OM

Vazut-au Serafimii-a noastra fapta
Intregul Rai era intors pe dos
Cum a gresit faptura cea maiastra 
Sa cada intr-atat de jos?

Cu Lucifer ne-asamanau atuncea
iar Mihail si-a scos Spada de Foc
Si ingerii ce ne erau pieteni
Fugeau care mai de care incotro

Si a sosit si Ceasul Judecatii
Sentinta a fost atat de grea...
Din clipa-aceea pierdeam raiul
Ce peste mii de ani urma a-l mai vedea


Si-am coborat atunci Femeie
Pe-acest Pamant dur,aspru dar Binecuvantat
Si unul cu celalalt era sortirea noastra
Sa vedem MOARTEA ca plata pentru Pacat

Eu...nu te-am parasit atunci Femeie
Ti-am fost alaturi la bine si la rau
Copii mi-ai daruit, rodul iubirii noastre
Si viata a dainuit de-atunci mereu...
Primit-ai numele de EVA...
ADAM a fost de-atunci numele meu...

LA ADIO TU !

Ocroteste Doamne pe romani de crunta durere ce se abate, in dureros de calda noapte, de sfarsit de an cu multe cifre goale....cand inima unui titan a incetat sa bata, iar suflul nostru  s-a oprit pret de-o secunda, in zori de zi, nemeritata poate, aflaram vestea ce ne indurera peste masura.... o zi cum alta nu a fost, o zi pagana, plina delacrimi ....si cum simtiram aproape toti, ca ne pleca un munte la culcare.... un munte ce nu a mai vrut sa stea , in lumea aspra si mizera... cu noi ce il huleam in timp ce el ne iubea...un om , o viata efemera....ce a facut si bine si poate a facut si rau, dar nu suntem iisusi sa judecam aicea...in dimineata, pleca la Domnul un roman, cu suflet mare, iar peste zi epigonii aparura, dadeau din cozile de arama stralucitoare...si sincer, noi "astia mai batrani" nu avem decat , poate, o singura vina,mare... ca nu am explicat macar in soapta la copii, ce suflet astazi ne dispare... ca cei mai tineri dintre noi, abia acum habar au de cel fara de voie ne intristara... ca zeci de ani tacut-am vinovati, si am plecat aproape toti grabiti din tara, sa ne rupem oasele la cei bogati, pe un blid de linte si un pumn de galbeni, ce se termina, acusa-n graba... ca ne e frica parca,sa strigam in cor, ne mor parintii, ne mor mamale si tatii, alaturi de cel ce a scris usor, poezia unor generatii..ca astazi facem de vrem nu vrem economii la gaz, lumina si ades la carne, dar facem si economie din pacate la sentimente,lacrimi si la zambete curate...si chiar de ni se face stomacul ghem, sa inganam in aceasta noapte un cantec, ce se va rosti etern... " si totusi exista iubire,si totusi exista blestem,dau lumii , dau lumii de stire, iubesc, am curaj si ma tem"...ne pleaca astazi dintre noi, un om ce a starnit pasiuni cat o armata, ce a lasat in urma lui mai multe decat multi, adunate laolalta.... e vreme trista, de lacrimi si rugaciuni, si maine in biserici este slujba....sa nu uitam sa-l pomenim pe cel ce s-a mutat la vesnica odihna...pe cel ce in timpuri grele scria lui mos gerila,sa il aduca inapoi pe mos craciun....of doamne ce memorie scurta... si cat de repede ne place sa hulim...ne mor parintii, mamele si tatii... si mai sarac e neamul romanesc...cu zi ce trece e tot mai rece parca, cu zi ce trece parca e si mai trist... iar noi cei tineri devenim batrani, se-nfaptuieste un schimb de generatii...de parca  o repetabila povara traim..au mai ramas putini dintre cei buni, noi suntem rai, hulpavi si fara de credinta...iar cand plec genunchiul bolnav de suferinta, sa pot sa zic din suflet:Doamne ocroteste pe romani!

Amintiri

Sunt chinuit de amintirea mării

Ca şi cum într-o altă viaţă

Aş fi murit înecat.

Sunt exilat pe o insulă pustie

Pentru a retrăi acest coşmar.

Corăbiile trec, nici nu le pasă,

Că pe o insulă, cineva, se zbate în zadar.

Pământul se învârte

Şi-n goana lui nebună

Nu-l doare de un Nimeni

Care într-o altă viaţă,

Cândva,

A fost pescar.

Trecut, Prezent si Viitor

Hainele mele sunt pline de praful Timpului

Peste lume se aşează cenuşa Trecutului.

Lumea şi Timpul vor să asiste

La naşterea Viitorului.

Eu nu sunt sigur că hainele mele

vor rezista până atunci.

Şi din creierul meu,

Plin de durerea Prezentului

Se naşte un gând, Trăieşte şi Moare.

Lumea si Marea

M-am pierdut in imensitatea lumii

Cum se pierde un bob de nisip

In imensitatea marii.

Si cum nimeni nu a gasit acel bob de nisip

Nici pe mine nu m-au gasit.

Lumea nu s-a intristat de pierderea mea

Iar apele nu s-au tulburat.