Ziua cand am inghitit un porc raios

Azi evenimente multe in succesiune rapida, in cascada aproape as putea zice. Concluzii? woow..asa repede? Da, ca nu vreau sa uit vreuna..Acu ceva timp Basescu ca ar inghiti o broasca raioasa in privinta evolutiei politice romanesti. Astazi eu am inghitit nu o broasca raioasa ci ceva de marimea unui porc desemenea plin de raie. Asta e viata veti spune. NU...am o senzatie de greata profunda  incepand cu orele pranzului...si chiar de as manca un copac plin de lamaie nu cred ca mi-ar trece absolut deloc senzatia. Offfff...sfanta si marea ignoranta...Unde esti maica nesimtirii? nu ai vrut sa ma cresti nici macar o zi ... Hmmm orice iert dar parca azi a fost prea mult chiar prea mult si pentru mine...Incerc sa nu dau glas rautatii dar jur pe sfantul Dumnezeu ca ziua de azi nu o voi uita nici pe patul de moarte chiar de ar fi la 94 de ani asa cum imi doresc. Poate voi ierta dar nu voi uita. Si cu orice prilej ma voi razbuna....prea mare si prea gretos si raios a fost porcul inghitit. Si off cum voi bea din licoarea dulce a razbunarii de ar fi si pana la cincelea neam al lor. 5 minute fara raspundere legala pentru faptele facute iti cer Doamne. cer prea mult? nu cred.eu NU. Viata va curge ca pana inainte insa deja mi-am gasit locul pe malul raului de unde sa astept sa treaca cadavrele  acelora.Pana atunci  voi ragai a porc gras ,gretos si raios.

LA ADIO TU !

Ocroteste Doamne pe romani de crunta durere ce se abate, in dureros de calda noapte, de sfarsit de an cu multe cifre goale....cand inima unui titan a incetat sa bata, iar suflul nostru  s-a oprit pret de-o secunda, in zori de zi, nemeritata poate, aflaram vestea ce ne indurera peste masura.... o zi cum alta nu a fost, o zi pagana, plina delacrimi ....si cum simtiram aproape toti, ca ne pleca un munte la culcare.... un munte ce nu a mai vrut sa stea , in lumea aspra si mizera... cu noi ce il huleam in timp ce el ne iubea...un om , o viata efemera....ce a facut si bine si poate a facut si rau, dar nu suntem iisusi sa judecam aicea...in dimineata, pleca la Domnul un roman, cu suflet mare, iar peste zi epigonii aparura, dadeau din cozile de arama stralucitoare...si sincer, noi "astia mai batrani" nu avem decat , poate, o singura vina,mare... ca nu am explicat macar in soapta la copii, ce suflet astazi ne dispare... ca cei mai tineri dintre noi, abia acum habar au de cel fara de voie ne intristara... ca zeci de ani tacut-am vinovati, si am plecat aproape toti grabiti din tara, sa ne rupem oasele la cei bogati, pe un blid de linte si un pumn de galbeni, ce se termina, acusa-n graba... ca ne e frica parca,sa strigam in cor, ne mor parintii, ne mor mamale si tatii, alaturi de cel ce a scris usor, poezia unor generatii..ca astazi facem de vrem nu vrem economii la gaz, lumina si ades la carne, dar facem si economie din pacate la sentimente,lacrimi si la zambete curate...si chiar de ni se face stomacul ghem, sa inganam in aceasta noapte un cantec, ce se va rosti etern... " si totusi exista iubire,si totusi exista blestem,dau lumii , dau lumii de stire, iubesc, am curaj si ma tem"...ne pleaca astazi dintre noi, un om ce a starnit pasiuni cat o armata, ce a lasat in urma lui mai multe decat multi, adunate laolalta.... e vreme trista, de lacrimi si rugaciuni, si maine in biserici este slujba....sa nu uitam sa-l pomenim pe cel ce s-a mutat la vesnica odihna...pe cel ce in timpuri grele scria lui mos gerila,sa il aduca inapoi pe mos craciun....of doamne ce memorie scurta... si cat de repede ne place sa hulim...ne mor parintii, mamele si tatii... si mai sarac e neamul romanesc...cu zi ce trece e tot mai rece parca, cu zi ce trece parca e si mai trist... iar noi cei tineri devenim batrani, se-nfaptuieste un schimb de generatii...de parca  o repetabila povara traim..au mai ramas putini dintre cei buni, noi suntem rai, hulpavi si fara de credinta...iar cand plec genunchiul bolnav de suferinta, sa pot sa zic din suflet:Doamne ocroteste pe romani!

Declaratie de iubire

Stii, si-acum ma mai trezesc in miez de noapte ,pt ca mi se pare ca iti aud vocea,iti simt mirosul,simt atingerea ta,aud soaptele tale. Si ma intreb de ce mi se intampla toate astea cand tu ........tu nu esti langa mine. M-ai ridicat spre cer,mi-ai aratat fericire, mi-ai dat dragostea adevarata, dupa care mai aruncat in haos.pt ca zambetul tau sa nu fie niciodata umbrit as cauta lumina in intuneric, pt ca ochii tai sa nu fie tristi as reinvia frunzele care mor toamna, pentru ca pasii sa-ti fie calauziti tot timpul as lua stelele de pe cer ca sa-ti lumineze calea, pentru sarutul tau as ingheta soarele, pentru iubirea ta as topii ghetari si as seca marile, pentru amintirile noastre as transforma clipa in eternitate, pentru intreaga ta fiinta as renunta chiar si la viata. Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda, boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete! Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubirea mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul iar sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi verzi-caprui si un zambet cald care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi!