- Trăiască Ponţius Pilat ! Mare este Roma şi puternică ! zise Gramius intrând în pretoriu
- Aşa să fie cum zici tu ! răspunse Pilat. De unde vii?
- Cealaltă Caesaree, din ţinutul lui Philip, cu un mic popas în Tiberia de la malul lacului Ghenizaret. Conturi, taxe, cheluieli de aprovizionare, alea, alea…
- Mă rog, ale tale socoteli. Uite ce am primit de dimineaţă.
Cred că ne interesează.
- Ne...? întrebă suspicios Gramius privind către hârtia ce purta la vedere sigiliul regelui Irod
- Citeşte şi discutam după.
Gramius se aşeză la masă invitat prin semn de către Pilat, desfăcu sulul regal şi citi pe îndelete, cu voce îngânată :
„ Irod, prin voia Romei şi al Caesarului Tiberius tetrah al Galileeii la…la…la…împlinindu-se anii de când m-am născut şi vrând să nu treacă aveastă zi nesarbatorită, am gândit să înfăptuiesc adunare de ospeţie cu jocuri şi veselie.Şi nevrând a petrece singur, vă rog a-mi onora cu prezenţa înălţimii voastre acest eveniment ce se va ţine în marea cetate Macheronta, locul unde maica mea m-a adus pe lume. Vă rog să binevoiţi a trece pragul casei mele ce va fi aceeaşi şi pentru domniile voastre în a paisprezecea zi a lunii Ehul. Irod tetrarh…la...la...laa…”
- Aşa, şi? Irod face banchet şi ne invită la mâncat şi băut.Semn că s-a mai maleat puţin, mai ales ca pentru el banii vorbesc. Şi n-au fost puţini când s-a împărţit golirea vistieiriei templului. Grosul a rămas la el.
- Eu am să merg, dar însoţit de tine, că cine ştie ce năzdrăvănie face şi eşti cam singurul care mă potoleşte, plus că le ştii hachiţele. Pe drum mai vorbim, mai discutăm. M-ar interesa să văd ce mare cetate o fi Macheronta unde l-a nascut maică-sa.
- Ei…mare…În primul rând Irod exagerează.. uită sau se face că lumea nu ştie că e fiul unui fost rege, evreu, dar ceea ce l-a purtat în pântece e din Samaria, femei simplă pe nume Macelta. Iar când i-a venit sorocul de a naşte, i-a fost îngăduit să o facă într-o mică cetate, un fel de avanpost faţă de nabateeni.
Cum nu ştia că va avea băiat, nu risca să fie la lumină, în popor. După ce a aflat că are un fecior urmaş, copilul a fost adus la curte şi recunoscut ca fiu regesc. Aşa vorbeşte lumea...legende de-ale lor!
- Dar ceva de groază cu ăştia ! spuse Pilat
- Eh…parcă în Roma uneori e altfel? replică Gramius. Mda...Pe drumul ce coboară de la Yerichon înspre miază-zi până la poalele muntelui Nebo.... era interesant dacă îl mai găseam şi pe răzvrătitul ăla zise Gramius şi se opri brusc, dându-şi seama că deschisese un subiect delicat.
- Mergem, cum nu! Va avea ocazia să-mi explice cum de a intrat în Iudeea şi reţine oameni fără ştirea mea. Sau crezi că am uitat? Pilat era nemulţumit de faptul că Irod arestase pe esanianul ce predica în pustia Iordanului şi care se afla în partea Iudeii la momentul reţinerii de către soldaţii irodieni.
Ştia asta din zisele iscoadelor trimise chiar de el, ce pândeau zilnic pe răzvrătit.
- Parcă va avea timp cineva să discute despre asta? Irod vrea să se dea în spectacol cât de puternic este el ca rege al iudeilor şi ca banii nu-i lipsesc.
Gramius nu mai insistă, ca să nu îl irite şi mai mult pe Pilat, asupra faptului că Irod plătea grupuri de susţinători ce mergeau prin oraşe şi sate şi vorbeau cu mai-marii sinagogilor şi oameni influienţi din comunităţi ca să adere ei în primul rând şi apoi cât mai mult popor la ideea unui regat unit al tuturor iudeilor sub domnia sa. Să se reconstituie vechiul regat, ce va fi sub domnia unui alt Irod. Rege vasal Romei, dar rege. Acesta era visul clientului Romei. Şi evident, să înlăture administraţia directă venită de la capitală. Tiberius încă nu aflase toate dedesubturile şi chiar dacă era cine să le spună, el nu prea stătea în Roma ci mai mult se afla în Capri.
Irod profita de lipsa suveranului şi presa pe la toţi senatorii şi sfetnicii augustului ce îl ascultau şi îi promiteau că îl susţine. Evident pe bani. Ponţius Pilat ştia deasemeni foarte bine situaţia.
- Timp este...te vei ocupa personal să încropim de nişte cadouri. Nu exagerat de scumpe dar nici ieftine, că deh,mergem la un rege totuşi.
- Se va rezolva, cu siguranţă. Pot să îmi văd de ale mele? întrebă Gramius. Pilat făcu semn cu mâna în timp ce privirea era aţintită pe nişte documente.
La timpul socotit, Pilat însoţit de Gramius şi alături de o centurie de soldaţi batură drumul către locul petrecerii. Calea lungă şi întortocheată cu siguranţă ar fi stors de vlagă pe oamenii obişnuiţi însă soldaţilor nu li se părea prea greu, căliţi cu marşurile bilunare lungi de peste treizeci de kilometri
şi cu întreg echipamentul de campanie în spate. Priveliştea din apropierea cetăţii era sălbatică, cu Marea cea Sare şi Muntele Nebo în zare ca vecini naturali, lăsând în urmă orice pată de omenire.
Dincolo, în pustie, departe spre răsărit, se întindeau ţinuturile nabateenilor. Pilat privi atent şi cu ochi critic către zidurile înalte ce se arătau a fi groase după turnurile ridicate.
„ Hmmm... s-o creadă el că mai are unde se ascunde şi să se apere. Brava armata romană oricând va pune la pământ aceste adunături de piatră” gândi Pilat în timp ce intra în cocheta cetate ce se afla în juridisctia lui Irod Antipa.
Din punctul de vedere al acestuia trebuia ca Ponţius Pilat să se simtă onorat ca a fost invitat. Urmat de Gramius, Pilat se îndrepta către singură clădire mai mare din cetate.
Sclavul lui Gramius, nedespărţit oriunde se ducea, se grăbi să ajungă la uşă înaintea lor.
- Ăştia nu au sclav nomenclator? pe noi cine ne anunţă? întrebă contrariat Pilat
- Are pe cineva, fii calm, replică Marius.
Două uşi mari de bronz se deschiseră în faţa lor şi o voce uşor piţigăiată se auzi în urma lor imediat ce păşiră
înăuntru:
- Măritul şi puternicul Lucius Ponţius Pilat, procuratorul şi prefectul întregii Iudei cu alaiul său.
Urcând cele câteva trepte de la intrare, Pilat roti scurt privirea încercând să cuprindă complet încăperea ce se deschidea în faţă. Salută scurt din cap către întreaga asistenţă. Din baldachinul său Irod ţâşni către el şi cu voce mieroasă se adresa către cei doi invitaţi:
- Mărite Ponţius Pilat! Ce onoare pentru mine! Mă bucur nespus de mult că aţi binevoit a trece pragul casei mele în această zi deosebită pentru mine! Bine aţi venit la această mică serbare! mai spuse Irod cu zâmbet larg, apoi continuă: Încântat de prezenţa lui Caius Marius Gramius deasemeni. Gramius salută şi el prin scuturarea capului. Fiţi bine veniţi şi vă rog să vă faceţi comozi, mai ales după un drum către
Macheronta! Simţiţi-vă cât mai bine şi vă doresc spor la distracţie! Cât mai multă! spuse Irod.
Pilat întoarse capul şi din priviri făcu un semn scurt către trei soldaţi ce rămăseseră la intrare. Aceştia au pus la picioarele lui Irod câteva pachete.
- Să-ţi fie de bine aniversarea şi să fii în continuare fericit şi sănătos ! replică Pilat. Şi cum nu e frumos să vii cu mâna goală la un aşa eveniment, am socotit să îţi aduc câteva atenţii: un cufăr din lemn de cedru care are nişte adaosuri de fildeş şi aur ca pentru un rege, o tipsie de argint curat îmbelşugata cu pietre preţioase şi nestemate rar găsite...
- Vai...dar nu trebuia să aduci nimic special guvenatorule...întrerupse Irod prezentarea darurilor.
- Şi aici, continuă Pilat imperturbabil... ca să înveselim atmosfera...o amforă cu vin de Galia. La auzul acestor daruri invitaţii ponira aplauzele.
Erau printre ei evrei bogaţi, oameni de vază de prin Tyr, Sidon şi Alexandria, negustori din Siria, toţi cu averi
nemăsurate.
- Mulţumesc din inimă de darurile oferite! Vă rog scumpii mei oaspeţi, să vă aşezaţi cât mai comod. Banchetul stă să înceapă, zise Irod cu ochii strălucind de bucurie mai ales către întreaga asistenţă ce auzise şi văzuse cadourile adusese de romanul pe care el, dealtfel, îl dispreţuia.
Ponţius Pilat îşi aranjă o cută imaginară la toga sa din lână fină tivuită cu o fâşie purpurie un pic mai lată de două degete, semn al apartenenţei din clasa nobililor romani.
În picioare era încălţat cu cizme din piele de căprioară, fără ghinturi în talpă, având multe catarame mici şi
argintate, după moda apărută în Roma de curând. Acelaşi model de încălţăminte purta şi Gramius la acest eveniment,semn că cei doi, deşi la margine de lume, nu erau rupţi total de tendinţele centrului. Ceea nu ştia Pilat era că atelierul de unde proveneau cizmele aparţinea familiei lui Gramius.
Se aşeză fiecare pe canapelele rezervate pentru ei cu perne multe şi bogat ornamentate. Nu dură mult şi sunetul de trâmbiţe anunţa începutul veseliei. Făclii multe, lumânări şi lămpi cu ulei aşezate în faţa unor oglizi bine lustruite luminau bine întreaga sală.
„ Vrea să aducă strălucirea Romei în pustietatea asta. Păcat de el, nu va reuşi. Ţăranul tot ţăran rămâne” îşi spuse Pilat iar în mijlocul sălii îşi făcu apariţia un tip mărunţel ce se mişca sprinten şi vorbea tare şi teatral ca să fie auzit:
- Bine aţi venit cu toţii, măriţi şi cinstiţi invitaţi. Azi avem deosebita onoare şi plăcere totodată, zic eu, rostind zâmbind complice, să-l serbăm pe conducătorul Galileii, preaputernicul Irod. Şi nu vreau să vă reţin mai mult şi...să înceapă distracţia!”
 Pilat îşi fixă privirea către vorbitor şi realiză că este Huzah, marele dregător al regelui iudeu. „ Un pupător în fund de mare clasă, un talent” gândi cu ironie procuratorul în timp ce îşi făcu apariţia zeci de servitori ce
puseră pe măsuţele dintre sofale mâncare din belşug şi să toarne băutură în cupele de argint. Stridii aduse de pe malurile Campaniei, piept de viţel umplut cu legume trase la grătar, prepeliţe prăjite şi stropite abundend cu sos de castraveţi, pui de găină în sos de nucă, ciupercuţe rumenite în miere de albine, porumbei umpluţi cu boabe de grâu prăjite, calcani şi sturioni fierţi sau prăjiţi alături de amfore pline cu vin de Palermo. Un adevărat dezmăţ culinar prin care Irod vroia să arate ca un rege cu adevărat şi că de această cheltuială nici nu-i păsa. Şi după primele minute când toţi înfulecau pe-alese intrară şi actori, muzicanţi şi ceva circari ce
ce făceau tot posibilul ca amosfera să fie destinsă şi râsul să domine. Cei doi romani stăteau aproape unul de altul, având în raza lor de vedere pe Irod dar îndeajuns de departe ca acesta să nu audă ce discutau aceştia.
- Dacă Antipa are iluzia că poate aduce aici Roma şi fala ei...se înşeală amarnic. Amarnic!, zise Pilat către Gramius, închinând de complezenţă cupa sa către Irod şi înclină capul.
Irod văzu şi ridică şi el în semn de răspuns cupa lui.
Pilat vizibil puţin prins de aburii vinului, se răsuci cu totul către Gramius şi continuă: Şi ştii de ce? Gramius ridică întrebător din umeri în timp ce muşcă dintr-o pulpă de căprioară bine friptă. N-are stil ! Da, Gramius! Îţi spun eu...nu are stil! Dar ce să-i ceri unui fiu de rege şi-o ţărăncuţă? O parte din el o fi vrând multe dar cealaltă parte nu îl lasă nicicum.
- Asta cam aşa e ! răspunse Gramius aprobator din cap. „Până la distracţiile cu caesarul, ca tine, eu mă mulţumesc şi cu astea de provincie. De-ar mai face! ” gândi acesta şi ridică la rândul lui cupa către Irod.
Discuţiile intre meseni erau în toi, unii în taină să nu fie auziţi, alţii cu voce tare fără fereală, artiştii îşi făceau
numărul, gălăgia devenea asurzitoare. Cu toţii se înfruptau din bunătăţile aproape fără număr puse la dispoziţie cu acest prilej.
Cine să bage în seamă că timpul trecea către târziu în noapte? Într-o parte a sălii către o intrare pentru slugi, nimeni nu băgă în seama când după draperia instalată acolo, tânăra Salome discuta aprins cu mama ei. Cei prezenţi sesizaseră cu greu ca dipărusera din torţe iar mulţime de lumânări şi lămpi cu ulei fuseseră stinse.
Treptat se instală liniştea. Irod ce era turmentat de vin vru să strige la slugi însă îşi dădu seama alături de invitaţi că urma surpriza serii.
Începutul unor sunete de tobe şi clinchetul de tamburine îl opri. În penumbra aşternută o adolescentă îşi
începu dansul. Era îmbrăcată doar cu un voal fin, o salbă de aurei ce îi strângea părul de pe frunte iar un lanţişor de aur cu verigile în formă de solz de peşte strângea delicat glezna. Îşi unduia coapsele, scutură din piept, uneori se lasă în genunchi şi se pleca până ce fire răzleţe atinseră podeaua din lespezi de marmură vişinie, arătându-se preţ de câteva secunde în faţa fiecărui invitat. Ochii acestora sticleau şi străluceau intens la vederea ei.
„Bună bucăţică! Arată bine pentru vârsta ei. Dar e încă copilă!”gândi Gramius când trecu prin faţa lui. „Halal ţie Irod! Fiica nevestei tale dansează ca o bacantă ordinară! Fiică de rege sau curtezană de rând? Vai ţie biet rege!” îşi rosti Pilat în minte când Salome trecu prin faţa lui.
Ajunse în faţa lui Irod. Salome îşi tremura corpul în ritmul muzicii. Regele vizibil înfierbântat privi spre ea de
parcă ar fi vrut să o atingă cu ochii. Coapse rotunde şi sâni bine conturaţi. Nu mai ştia unde să privească mai întâi. Ritmul se înteţi din ce în ce mai mult. Picături de sudoare coborau pe tâmplele delicate ale fetei ce parcă se pregătea să devină femeie. Dansul deveni infernal. Un nod în gât era la mai toţi mesenii. Câteva rotiri, câţiva paşi înapoi spre mijlocul sălii apoi Salome făcu un salt în aer înspre Irod lăsând preţ de
câteva clipe să-i vadă feminitatea în toată splendoarea ei.
Ca un făcut, tânăra plutea în aer susţinută de mâini nevăzute. Când se opri în faţa lui, muzica încetase. Răsufla
din greu după efortul depus.
Irod răsufla şi el din greu însă nu din acelaşi motiv. Înghiţi cu greu din cupa sa de aur şi mai mult scurtând
cuvintele şi răsuflând puternic striga din toate puterile:
- Salome...Salome... Eu, Irod, rege al Galileii, cere ce-mi vrei şi eu îţi voi da până la jumătate din regatul meu şi averea mea. Ai cuvântul meu, aici, în faţa oaspeţilor mei ! Spune! grăi Antipa încurajat de băutură şi dansul deşuchiat dătător de speranţe pentru împliniri carnale
- Nu ştiu ce să cer ! grai Salome. Aştepţi un pic?
- Desigur ! Dar nu sta mult ! Salome o zbughi până după perdeaua unde stătea maică-sa. Preţ de câteva momente se auzi o ceartă violentă între ele, semn că niciuna nu era hotărâtă în privinţa cererii. Profitând de clipele de amorţeală generală, servitorii începuseră să aprindă înapoi luminile.
Irod începu să fremete sperând să poată continua jocul cererilor între el şi fată. Aceasta se întoarse în faţa lui cu o tipsie din argint în mână. Gramius recunoscu darul către rege.
În sala de banchet, pe şoptite, participanţii făceau aprecieri nu prea „religioase” despre corpul, mişcările şi dansul văzut.
- Îţi vei ţine cuvântul? întrebă Salome ajunsă din nou în faţa lui Irod.
- Ce am zis, am zis ! Sunt rege ! Ai uitat în faţa cui stai? răspunse Irod mai mult zbierând.
- Atunci să-mi dai pe tipsia asta capul lui Yochanan ben Zekharyah. Irod albi la fată şi muţi. Rânjetul plin de pofte trupeşti dispăru pe loc. Iar invitaţii ce nu ştiau limba nici nu băgaseră în seamă cerinţa fetei. Ceilalţi tresăriră.
- Altceva! aproape că urlă Irod schimonosidu-se de parcă ceva îl lovise între vintre.
- Mi-ai dat cuvântul tău de rege ! Asta vreau şi nimic altceva! Acum! Eşti rege sau mincinos plin de pofte? Irod căzu cu totul la podea, ghemuit de o durere neştiută. Făcu către o slugă semn cu mâna de aprobare a cerinţei.
Nu trecu mult timp şi se întoarse cu capul celui cerut de fată, proaspăt despărţit de trup. Sângele şiroia încet de pe tava de argint stropind podeaua. La vederea acestei grozăvii, Pilat se trezi brusc din ameţeala băuturii şi se răsti furios către Gramius:
- Plecăm! Acum! apoi către Irod: Nimic nu îţi dă dreptul să tai un om de ziua ta. Serbare sau vărsare de sânge? Şi zici de mine că tai iudeii de plăcere. Barbarule ! Hai Gramius ! Cei doi părăsiră în grabă sala fără să salute, în murmurul general al invitaţilor. Irod privea în gol în timp ce o lacrimă se scurgea pe faţă nebăgând în seama vorbele romanului şi plecarea acestuia. Salome luă tava şi se duse săltat către mama ei ce
intrase bine în sală ca să vadă şi ea evenimentul. Aceasta cu o faţă scârbita aproape strigă isteric:
- Eu ce să fac cu el? Ia-l de aici ! Nu vezi cum se uita la mine? Furioasă scoase un ac din părul frumos aranjat şi începu să înţepe căpăţâna cu atâta furie că Salome scăpă tava din mână iar capul se rostogoli pe lespezi.
- Prieteni ! Prieteni ! Vă rog ! Petrecerea continuă ! zise Irod iar la semnul lui intrară servitori cu mâncare şi băutură. Mâncaţi! Beţi! Veseliţi-vă! continuă scoţând un zâmbet chinuit.
„Ete ce mofturos şi asta! Mai dă-l în...! Putea să mai rămână. Ce era neam cu el? Eu sunt rege la poporul evreu şi fac ce vreau” gândi Irod tolanindu-se şi cerând să i se toarne vin.
- Un idiot! Un cretin! Cică este este rege ! zbiera în noapte în plină pustie Ponţius Pilat în drumul de întoarcere. Deci eu personal am cercectat şi nu am considerat că e vinovat de ceva! Şi el? Intră în Iudeea pe furiş şi îl arestează! Şi îl taie când se vroia sărbătorit! Beţiv şi curvar ordinar ! Ce? Nu am văzut cum poftea după nefericita aia? Gramius aproba spusele lui dând din cap nevăzut prin întuneric însă Pilat scruta noaptea plin de nervi. Gramius?
- Da ! se auzi răspunsul
- De aci încolo fără milă! La rupere orice vine din Galileea!
- Am înţeles !
- Şi orice hotărăsc să le fac evreilor să nu mai aud că ai obiecţii
că ne supărăm rău de tot. Da?
- Da!
- Zi şi tu dacă asta nu mă crede imbecil ! Deci ai văzut? Mă mai şi duc cu cadouri fine! Ăsta e rege? Cică vrea să fie iubit de popor.........

*