Drumul pustiu ce duce spre Tyr. Şi
apoi, spre miazănoapte, spre Laodiceea şi Tarsul Cyliciei. Vântul ce bate în
gol ducând cu el câteva rădăcini dezgolite ce se rostogolesc în neştire. Din
stadiu în stadiu se înălţau semeţe cruci puse de parcă vroiau să arate cu
exactitate lungimea drumului. Fugarită de nişte ogari ce păreau turbaţi.
Respira din greu iar picurii de transpiraţie se împrăştie nedefinit pe faţă, pe
gât, pe pământ. Ajunsă în dreptul unei cruci, îşi ridică ochii şi se înspăimântă.
Bărbatul văzut în lanţuri când intra în palat stătea atârnat pe lemn. Atunci
era cu alai, acum mort, cu chipul ce părea eliberat de mare chin. Alerga
speriată următorul stadiu. Răsuflarea o îneca alături de praful ridicat de
sandalele frumoase purtate în zi de sărbătoare. Cu greu trase aer în piept şi
se apropie de cruce. Frica o stăpânea iar emoţiile zvâcneau puternic în tâmple.
Ridică privirea. Tot el. Strigătul de spaimă fu înghiţit de liniştea abisală.
Continuă alergarea. Pe măsură ce paşii o apropiau de următoarea cruce ridicată,
gândul îi spunea că îl va găsi pe el. Confirmarea o goli de puteri. Mecanic, îşi
purta paşii mai departe. Se împiedică. Vru să se ridice dar în faţa ei văzu un
patibulum. De nicăieri apărură soldaţi râzând, târând un corp. Fixaseră mâna stângă
a condamnatului şi unul dintre ei, cu un ciocan de lemn, pironi palma cu un cui
lung, ruginit. Faţa tumefiată a aceluia o privi cu o rugăminte nespusă. Buzele
lui arse de sete şi durere nu puteau articula nici un cuvânt. Mâna lui dreaptă
scăpă din strânsoarea soldaţilor şi se prinse de antebraţul ei. Mâna lui sângerândă o
prinse de braţul ei alb ca spuma. Ţipă instantaneu dar în acelaşi timp se
trezi. Respira sacadat, fără control. O sete imensă o ardea de parcă ar fi zăcut
în faţa unui cuptor încins. Conştientiză că este în camera ei, pe patul ei. Frânturi
de amintiri năvăleau în minte. S-a trezit prima oară în începutul zilei. Tot
palatul era în fierbere, de parcă însuşi împăratul urma să vină în câteva
clipe. Fără ca Pilat să o simtă în urma lui, se strecura pe holuri la umbra coloanelor, curioasă să vadă ce se întâmpla.
Văzu cum câteva gărzi ale templului şi soldaţi romani duceau în lanţuri un bărbat.
În urma lor mergeau agale şi plini de importanţă mulţi sanhedrini ce se opriseră
să înainteze în pretoriu şi gesticulau şi vorbeau nervoşi. Speriată şi prinsă
de răcoarea începutului de zi fugi înapoi în camera ei. Adormi şi coşmarul o
chinuise. Repede strigă după sclavă şi ceru să i se aducă imediat de scris.
Dorinţa i-a fost îndeplinită îndată. Cu mâna tremurândă scrise: " Draga Lucius, te rog să
nu faci vreun rău omului acesta că rău m-a chinuit în vis. Fii mai viclean
decât evreii ăştia! Spală-te pe mâini şi scapă de ei! Fă-o pentru mine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu