- Bine ai revenit
Petrius ! Quid novi?
- Praful de pe drum
aş spune decât altceva mai degrabă, răspunse Petrius luând loc la indicaţia lui
Gramius.
- Hai ! Ia de aici
şi spală gâtlejul ! Termini de spus şi te aşteaptă o baie caldă, o masă
copioasă şi un somn de câteva ceasuri.
- Ia-mă domol şi
spun tot ! replică Iulius Petrius
- Bine, bine. Cum
vrei tu. Gramius îi făcu semn să nu bea în grabă însă Petrius bău cu
înghiţituri mari.
- Nu pot să-mi
imaginez cum poate trăi un om în pustia Iordanului. Dar iaca este unul.
- Şi?
- Şi…un om
obişnuit, cu pielea arsă de soare, cu o barbă mare şi încâlcită. Îmbrăcat cât
de cât cu o blană de leu şi încins la brâu dar fără pumnal sau pungă de bani.
Cam ciudat în priviri.
- Dar?
- Ce dar? aaa…era
ceva lume adunată să-l asculte. Nu foarte mulţi de dimineaţă, când am ajuns eu.
Dar pe vreme ce ziua capăta puteri, începură să se adune. Ce mi s-a părut
interesant că după ce le vorbea unii începeau a plânge. Din când în când ridica
mâna dreaptă şi se făcea linişte de se auzea vântul.
Iar el cu voce puternică, sincer
nu ştiu de unde atâta putere la slăbătura aia de om, începea să le vorbească de
un glas în pustie. Păi dacă nu vorbea de el, mai era cu încă cineva? Ăla unde
se ascunsese? Încercam să văd de mai era încă unul pe celălalt mal, dar nu se
vedea A terminat el de spus ce avea de spus şi câţiva de pe margine s-au
ridicat de pe mal şi fuga în apă. Hopaaa..îşi aduna oastea, zic eu.
- Şi tu? L-ai
arestat?
- Pe cine? pe omul
ăla? păi de ce? A început să ia pe fiecare şi să-i scufunde în apă câteva
clipe, de parcă voia să îi spele. Şi luă pe fiecare, pe toţi şi îi bălăcea în
apă. Pe rând, pe toţi care i se alăturaseră în apă. Iar după aia toţi au
revenit pe mal de unde plecaseră. Să le fi văzut feţele ! Extazul coborâse
între ei. Şi el iar a început să le ţină cuvânt. Aceleaşi probleme.
- Deci răzvrătit
sau nu ?
- Sigur răzvrătit
al legii lor, dar împotriva Romei sau a Caesarului nu a zis nici un cuvânt. Dar
stai ! că n-am terminat! spuse Petrius şi îşi turna vin
- Hai spune ! Să
ştii că nu-ţi tai porţia de vin dacă termini de spus.
- Mhm, aprobă din
cap Petrius în timp ce înghiţea din vin.
Stai să vezi ! Când îi baga pe aia pe rând în apă a mai venit un grup.
Câţiva sanhedrini. preoţi de-ai lor.
Îi ştiu după feţe că
de câte ori vin şi stau în Ierusalim… taci, îmi zic… acuma să vezi ciorovăială
! L-au luat la întrebări de zici că era deja deţinut de gărzile Templului. Nu
zic, erau şi câţiva din ăştia, veniseră cu mai marii lor.
- Aşaa…
- Şi o început o
mică discuţie, semăna a gâlceavă între omul ăsta şi cei noi veniţi căci le
răspundea în răspăr. Unul dintre ei l-a întrebat dacă este unul pe care îl
cheamă Messiach.... Moșiach,
ceva de genul ăsta.
A zis că nu. Apoi
l-a întrebat dacă este unul pe nume Eliyyahu,
cum se zvoneşte prin popor. El a negat din nou. Atunci sinedristii l-au luat la
rost să le zică cine este. Deci omul nu vroia să i se cunoască numele sau aia
nu îl ghiceau… interesant… Băi omule.. şi-a început să strige de ziceam că îşi
dă suflul. Că el e Yochanan ben Zekharyah, că nu vrea să fie nepregătit.
Pentru? m-am întrebat eu. Că o secure sta la rădăcina pomului şi dacă nu
rodeşte cum trebuie va fi tăiat şi aruncat în foc.
- Deci omul are
livezi sau lucrează în ele.
- Nu ştiu asta, dar
dacă e aşa, ce cauta el pe malul raului şi nu la lucru? Oricum, după felul cum
vorbea celor prezenţi şi strigă la sanhedrini, începea să-mi placă individul.
Nu ştiu cât de convins era de ce spune dar era clar că nu prea plăcea ăstora
veniţi din Ierusalim care nemulţumiţi au
dat să plece. Bine că vor fi ei înaintea mea pe drum, mi-am zis. Dau să plec şi
când colo…
- Când colo…îngână
Gramius făcând semn din mâna să continuie povestirea.
- Da` ce te
grăbeşti? Pleci undeva? spuse Petrius turnându-şi din nou vin.
- Nu! Unde să mă
grăbesc? Am zis că te ascult că să ştiu ce raport fac.
- Ce crezi că văd?
Nişte vameşi…da, da…din câte îi ştiu eu, de prin Ierusalim, unii Yerichon cred
că erau.
Ăştia l-au întrebat
ce să facă. Hopaaa! Fără să vrea vameşii l-au provocat în locul meu. Răspunsul
a fost scurt şi simplu, anume să nu facă nimic peste ceea ce le este rânduit.
Acu, dacă tot l-au zgândărit aceea, eu de ce să nu continui?
- Aşa…şi?
- Ostaşii ce să
facă? întreb eu. „Să nu asupriţi pe nimeni şi să vă mulţumiţi cu solda voastră”
mi-a răspuns fără ezitare. Ce să-i mai spun? şi când să mă infing în vorbe cu
el, iaca începe să zică despre un agricultor care, după ce va secera va vantura
grâul până la ultimul bob şi că va arde pleava şi neghina în foc. Acuma…ori se
ocupa de livada sau are ţarină şi creşte grâu?
- Păi nu ai fost
acolo? tu ce crezi?
- Eu cred că omul e
rupt de foame…după ce mănânci miere sălbatică şi lăcuste, că altceva nu găseşti
în pustie, sigur ai în faţa ochilor pâine aburindă şi un coş de smochine. Mai urma
să zică şi de peşte şi ceva vânat la proţap. La foame deja nu mai gândeşti
bine. Cică cine are mâncare în plus să dea şi la cei flămânzi, la aia ce nu au
ce mânca adică… şi…cică cine are două haine să dea şi la ăla care nu are cu ce
se îmbrăca. Mai degrabă ţicnit zic eu decât rebel. Şi dacă e rebel e împotriva
sanhedrinilor. În orice caz nu e împotriva Romei. Clar !
- Deci nu are de ce
să ne facem griji. Tu ai văzut, tu cunoşti, tu decizi.
- Dacă e cineva care să-i facă rău la tot ce
vorbeşte el… sunt preoţii lor şi cred că ar mai fi Irod, tetrarhul Galileii, că
tare l-a mai beştelit. Şi ce a mai plăcut poporului… Adevărul că şi ăla prea pe
faţă le face chiar dacă o fi el rege. Să ia de nevastă pe soţia propriului său
frate, aia nefiind despărţiţi? sau mort? Evrei ţicniţi.
- Să se spele pe
cap cu el ! Problema lor, ei să o
rezolve. Deci e un esanian scăpat de-a lungul Iordanului.
- Sigur că da. Am
dat să plecăm când iar a început să ţină cuvânt. Din milă am rămas să văd ce
mai zice. Dar...nu ceva deosebit. Una, alta, tot seceriş, tot cules de fructe.
Deh ! Soarele pustiei…La un moment dat, iar începe să bage în apă dintre cei
nou veniţi, de data asta unul singur. Şi din senin se aude un tunet. Băi…vine
ploaia îmi zic. Ia să îmi iau distanţă de nefericitul ăsta. Da de unde ploaie
la cât soare era? Nu era un nor… Cel mult un porumbel sau o altă dihanie
zburătoare se tot învârtea desupra. Dar bubuitura de tunet sigur o auzisem.. În
fine… dacă tot mă ridicasem pe mal, nu m-am mai întors. Şi bine am făcut, că după
ce termină de udat bine pe acel bărbat, se ridicase şi el pe celălalt mal şi o
zbughise în pustie.
- Bine vrednicule
Iulius Petrius ! Ai până mâine liber la program! Fugi de simte din nou
avantajele civilizaţiei romane. Petrius salută şi se duse către cele indicate:
o baie fierbinte urmată de o masă copioasă şi un somn odihnitor în aşternuturi
curate.
Gramius
începu să întocmească către Pilat un raport. Vroia ca acesta să ajungă în
Maritima înaintea zvonurilor şi să fie lămuritor.
Concluzia lui în urma celor
povestite era clară: un lunatic esanian inofensiv administraţiei romane.
Momentan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu