*
- Ce-i? Intră!
- Gramius, probleme!
- Zi, Sixtus!
- Se pare că sanhedrinii au condamnat la moarte un om, şi îl duc la Poarta
Leilor unde îl vor omorî acolo cu pietre.
- Ceee? Fir-ar să fie de evrei! Taxe nu ştiu să plătească la timp, da tare mai sar la vorbe. Apricus, te duci la Antonia şi spui centurionului
de serviciu să ia câţi oameni crede el că e nevoie, şi apoi va îndreptaţi spre Poarta Leilor. Iar tu -supraveghează
îndeaproape. Staţi mai departe să nu îi întărâţi mai mult decât trebuie însă destul de aproape ca să acţionaţi. Dacă o
iau razna, să acţioneze. La primul cuvânt împotriva Romei, îi arestaţi pe toţi iar, dacă găsiţi rezistenţă, omorâţi cât se poate! Eu am să ajung cât de repede pot la fortăreaţă.
-Am înţeles!
Gramius se aşeză cu
greu iar în mintea sa gândurile zvâcneau puternic. "Pilat e în Cezareea de
Saturnalii, se distrează, eu - aicea cu nebunii ăştia. O, zei, mai trebuie mult
să rabd ? Să nu iasă valva mare, sper!" Gramius ieşi din palat şi, însoţit
de o gardă, se îndrepta spre casa lui Nicodim. Intră. Nicodim era acasă şi îl
primi respectuos. Acolo mai era un sanhedrin, Gamaliel, bătrânul învăţat.
Salută. Prezenţa romanului nu era
neobişnuită în casa lui Nicodim iar Gamaliel nu se sfii şi nici nu se arata
mirat.
-Bună, bătrâne învăţat! zise Gramius
-Pace şi ţie, răspunse Nicodim.
-Iertare! Pace şi ţie şi lui Gamaliel, Învăţătorul. Ce s-a mai întâmplat şi
azi? Chiar vreţi să stârniţi o revoltă?
-Dimpotrivă, cred că aşa nu va fi
niciuna, răspunse Gamaliel. Păcat de tânăr, căci e învăţat şi talentat. Însă,
dacă aşa a hotărât Sanhedrinul... Apoi, să ştii că acest tânăr...
- Ştiu, vorbea mulţimii despre Yeshua ben Yosef, cel condamnat la moarte acum ceva timp, cunosc, am fost informat. Măi oameni buni, numai probleme
îmi creaţi. Acum va trebui să explic lui Pilat judecata voastră. Credeţi că eu
nu ştiam de el? Credeţi asta?
- Desigur că ştiai asta, marite Gramius, zise Nicodim, însă decizia a fost
a Sanhedrinului dar noi ne-am opus.
- Da, vă cred, însă… ? Nefericitul ăla e omorât cu pietre acum iar voi
staţi aici.
-Si - ce ai vrea să facem? Să dăm şi
noi cu pietre? întrebă Gamaliel. Gramius se uita
lung la acesta. Nicodim, de asemenea, nu se aştepta ca bătrânul învăţător să
vorbească aşa de dur cu romanul. Gamaliel continuă:
- Să ştii că atât Nicodim cât şi eu ne-am opus acestei morţi, aşa cum am
putut. Hannah are influenţă cea mai mare în Sanhedrin, iar noi - ce putem face?
Caiaphas e doar o biată păpuşa în mâinile lui socru-sau. Şi - degeaba te superi
pe noi, că banii grei îi plătesc tot
Hannah, Caiaphas şi ai lor. Iar eu nu văd şi nici nu dau vreo drahmă.
- Dacă nu aş şti cine eşti şi dacă nu aş fi în casa lui Nicodim pe care îl
un respect, bătrâne Gamaliel, erai deja arestat, pentru vorbele tale, răspunse
Gramius. Nu mă supăr, însă şi am să îţi răspund: Da - o dată, o singură dată,
am luat bani ca să fie numit Caiaphas în funcţia de arhiereu, restul de timp a
luat procuratorul iar, după cele întâmplate acum doi ani, Pilat a crescut
preţul, ca să ştii! Şi - da! Fac diverse afaceri cu Yosef Arimateianul, spre
folosul amândorura. Însă înţelegerea mea
cu sanhedrinul era să fie linişte. L I N I Ş T E. Şi? Nimic!
NI-MIC! Tot timpul -gălăgie, răzvrătiri, condamnaţi, acuma - lapidaţi pe unul. Parcă aţi înebunit în ultimii ani. Chiar nu îmi păsa că omul ăsta vorbea mulţimii. Nu îl consideram periculos. Voi? DA! Pe ăsta de ce nu l-aţi mai adus la răstignire? Că e Pilat plecat sau preabunul
Hannah şi marele arhiereu Caiaphas nu aveau mulţime destulă la spectacol? Nu
mai aveţi încredere în judecata romană?
- Mărite Gramius, delictele acestui om nu sunt de natură să afecteze
conducerea romană. Acesta era împotriva credinţei noastre, doar atât. Apoi, în
treburile legate de Templu şi credinţa noastră sanhedrinul are aceste competenţe ca să judece. Iertare, de îţi par vorbele mele obraznice, însă - asta e
realitatea. Aşa cum am mai spus, atât Nicodim cât şi eu m-am opus acestei execuţii.
- Chiar nu mă mai interesează! Faceţi ce credeţi! Însă nu uitaţi că încă
sunteţi sub stăpânire romană şi, dacă până acum am fost cât de cât mai apropiat
de voi, vă spun că nu mai iert şi nu mai cruţ nimic. Vă rog, aşadar,
prieteni, nu mă faceţi să fiu cu dinadinsul împotriva voastră! Vă asigur că voi
fi fără milă. Iar ce se întâmplă azi... vă va costa scump. Vă
urez o zi bună!
Gramius ieşi fără să
mai aştepte vreun alt cuvânt din partea celor doi. Se îndreptă spre Antonia. Acolo îl aştepta o scrisoare oficială cu motivaţia execuţiei
din acea zi, trimisă de însuşi Marele Preot Caiaphas, în numele sanhedrinului.
Cât citi scrisoarea, sosi o alta misivă, tot din partea acestuia
prin care era lămurită problema în termeni mai
lejeri şi mai scria că un cadou frumos urma să ajungă la reprezentantul Romei
până la lăsarea serii. Gramius se apucă de scris raportul către
Pilat. "Grea zi! Parcă nu se mai termină! Şi azi sunt Saturnaliile,
poftim bucurie! Să vedem ce cadou îmi va face Caiaphas şi apoi voi trimite
raportul" gândi Gramius. Trimise după Apricus şi se apucară să joace
amândoi zaruri. Era sărbătoare, doar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu