Ocroteste Doamne pe romani de crunta durere ce se abate, in dureros de calda noapte, de sfarsit de an cu multe cifre goale....cand inima unui titan a incetat sa bata, iar suflul nostru s-a oprit pret de-o secunda, in zori de zi, nemeritata poate, aflaram vestea ce ne indurera peste masura.... o zi cum alta nu a fost, o zi pagana, plina delacrimi ....si cum simtiram aproape toti, ca ne pleca un munte la culcare.... un munte ce nu a mai vrut sa stea , in lumea aspra si mizera... cu noi ce il huleam in timp ce el ne iubea...un om , o viata efemera....ce a facut si bine si poate a facut si rau, dar nu suntem iisusi sa judecam aicea...in dimineata, pleca la Domnul un roman, cu suflet mare, iar peste zi epigonii aparura, dadeau din cozile de arama stralucitoare...si sincer, noi "astia mai batrani" nu avem decat , poate, o singura vina,mare... ca nu am explicat macar in soapta la copii, ce suflet astazi ne dispare... ca cei mai tineri dintre noi, abia acum habar au de cel fara de voie ne intristara... ca zeci de ani tacut-am vinovati, si am plecat aproape toti grabiti din tara, sa ne rupem oasele la cei bogati, pe un blid de linte si un pumn de galbeni, ce se termina, acusa-n graba... ca ne e frica parca,sa strigam in cor, ne mor parintii, ne mor mamale si tatii, alaturi de cel ce a scris usor, poezia unor generatii..ca astazi facem de vrem nu vrem economii la gaz, lumina si ades la carne, dar facem si economie din pacate la sentimente,lacrimi si la zambete curate...si chiar de ni se face stomacul ghem, sa inganam in aceasta noapte un cantec, ce se va rosti etern... " si totusi exista iubire,si totusi exista blestem,dau lumii , dau lumii de stire, iubesc, am curaj si ma tem"...ne pleaca astazi dintre noi, un om ce a starnit pasiuni cat o armata, ce a lasat in urma lui mai multe decat multi, adunate laolalta.... e vreme trista, de lacrimi si rugaciuni, si maine in biserici este slujba....sa nu uitam sa-l pomenim pe cel ce s-a mutat la vesnica odihna...pe cel ce in timpuri grele scria lui mos gerila,sa il aduca inapoi pe mos craciun....of doamne ce memorie scurta... si cat de repede ne place sa hulim...ne mor parintii, mamele si tatii... si mai sarac e neamul romanesc...cu zi ce trece e tot mai rece parca, cu zi ce trece parca e si mai trist... iar noi cei tineri devenim batrani, se-nfaptuieste un schimb de generatii...de parca o repetabila povara traim..au mai ramas putini dintre cei buni, noi suntem rai, hulpavi si fara de credinta...iar cand plec genunchiul bolnav de suferinta, sa pot sa zic din suflet:Doamne ocroteste pe romani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu