vineri, 11 ianuarie 2008

CAND COMUNISMUL NU VREA SA MOARA IAR SFARSITUL LUMII BATE LA POARTA OMENIRII

(text scris in 2006 insa mi-am amintit de el cu ocazia vizitei lui Bush in Palestina)

Evenimentele ultimelor zile se succed cu o rapiditate ametitoare, iar unele dintre ele, desi trec aparent fara mare importanta, fac ca istoria imediata si urmatoare sa fie profund influnetata de acestea.Un moment ce trebuia sa se intample calm si fara tam-tam, iata ca produce valuri-valuri in societatea romaneasca si risca, ca orice astfel de eveniment sa intre in derizoriu, desi problema e daca nu grava e cel putin deosebit importanta. Alegerea Presedintelui Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a starnit valva. Iesirea ca invingator a lui Turuianu in locul lui Ticu Dumitrescu a provocat imense discutii deja iar in urmatoarele ore sau zile nu se stie deja un parcurs, insa este cert ca "s-a intamplat". Implicarea lui Basescu ori a Serviciilor secrete (S.R.I.; D.I.E.-directia de informatii externe ori pana nu demult Serviciul de cercetari ale Ministerului Justitiei si al Ministerului de Interne-un fel de s.r.i. intern al acestor ministere) chiar nu mai are importanta. De ce? Pentru ca "rezultatul" conteaza. Si care este acesta? Cel declarat si cel dorit este desconspirarea Securitatii comuniste si a celor care au facut parte din ea. Practic ultimul bastion in vederea caderii comunismului. Iar acest rezultat pare ca e departe de a fi atins. Ticu Dumintrescu, in nici un caz garantul bunei desfasurari a CNSAS, este fara indoiala un reprezentant necontestat a luptei anticomuniste din Romania. De fapt este contestat insa de adversarii comunisti sau de cei care se tem de adevaratele dezvaluiri. Ticu Dumitrescu, prin trecutul sau de luptator anticomunist autentic, de detinut politic in oribilele inchisori comuniste destinate "reeducarii" a fost si este un stindard al luptei antibolsevice. A militat si sustinut o lege ce ii poarta numele, prin care practic acest CNSAS a fost infiintat acum 6 ani, si din care din motive absurde(nu insist asupra lor si nici nu face obiectul acestui eseu) acesta nu a facut parte. Insa ca o ciudatenie(sau nu) in aceste zile se discuta asupra legii Lustratiei(adica impiedicarea fostilor activisti comunisti, securisti sau altor categorii de acest gen sa acceada la functii in administratie sau stat), iar legea nu indeplineste cvorumul necesar discutiilor finale si a votului. Mai sa fie?!! Acum 16 ani, la Timisoara, s-a dat lumii de stire o celebra Proclamatie cu un celebru punct 8, care in mare parte prevedea cam acelasi lucru. Nimic nou sub soare, insa cam tarziu. In Polonia, Cehia, Ungaria aceste legi(ale Lustratiei si a desconspirarii securitatii) s-au dat in 1990 sau cel mai tarziu in 1992. Unde sunt aceste tari? In NATO inaintea Romaniei si deja in Uniunea Europeana. Si au facut acestea fara nici o presiune externa, au facut-o ca o reparatie cel putin morala fata de anii de comunism si fata de victimile acestuia. Noi? ca aproape intotdeauna, la presiunile externe, la motivatia "cutitului la os", "in ultimile ceasuri". Uneori suntem tentati sa zicem: " bine si in ceasul al 12-lea". O fi, nu zic, insa in unele cazuri acest ceas al 12-lea pare a fi daca nu prea tarziu cel putin cam foarte tarziu. Marturiseam in anul 2000, cu ocazia alegerilor parlamentare si prezidentiale, ca am trait un sentiment mai mult decat ciudat, un sentiment straniu si anume acela al trairii de 10 ani inutili, ca in Romania nu se schimbase mai nimic, ca puteam sa "dorm" relaxat acesti ani, din `90 pana in 2000. Tot Iliescu era presedinte si tot partidul sau era la guvernare. Nu sustin ideea in nici un caz ca Vadim ar fi fost solutia acelor momente, insa sustin ca si atunci(si nu singurul) ca sansa lui Iliescu de a ajunge presedinte a fost Vadim. Trec peste faptul ca Iliescu obtinea al 3 -lea mandat prezidential, neconstitutional(nu am spus eu asta insa sunt total de acord 1990-1992>primul mandat, 1992-1996>al doilea si din 2000 al treilea), cu toate motivatiile pro nascocite si folosite, trec peste faptul ca nici la sfarsitul mandatului sau nu s-a aflat mai nimic despre 16-22 Decembrie 1989, chiar aproape nu mai prezinta interes, insa nu pot trece peste ceea ce am trait cam jumatate de viata si anume perioada comunista. Personal nu am nici un interes fata de vreo persoana a aparatului comunist, insa cel putin personal consider ca o data cu legea Lustratiei si cu deschiderea arhivei fostei Securitati, cel putin asupra acestor doua capitole se vor pune Cruce, si astfel, undeva in creierul meu, si nu numai, se va face liniste. Si daca mi s-ar cere sa am un motiv palpabil, dincolo de motivatiile prezentate, il am: 2 colegi de liceu care au murit la inceputul vietii in acele zile zbuciumate si blestemate(de unii). Insa nu vreau sa ma folosesc de memoria celor doi in acest eseu. Asa ca am sa continui spunand ca ar fi fost cel putin moral si folositor ca aceste fapte(legea si dosarele) sa se fi intamplat acum 16 ani.Insa, asa cum se spune, niciodata nu e prea tarziu ia speranta moare ultima. Iata ca in sfarsit, in fruntea Camerei Deputatilor, al 3-lea om in stat, este un om tanar, fara trecut comunist. E un inceput. Basescu a castigat alegerile cu o dizertatie patetica insa plina de adevar. A recunoscut public ca a fost comunist, ca a facut parte din Partidul Comunist, fara a fi facut parte din Securitate. Si cuvintele lui, au sunat ca o profetie. Ca romania nu va fi curata, nu va avea un viitor liniar pana cand in fruntea ei nu va ajunge un om neatins de ciuma rosie. Insa marele merit al lui Basescu(spun asta fara a fi un partizan infocat al presedintelui Romaniei) este ca, spre deosebire de predecesorii sai, incearca sa urneasca din loc un bolovan ce se numeste Romania. Uneori este singur, alteori este inconjurat de oameni. E greu si sunt constient ca e treaba de ani. Insa ceea ce este mai important e faptul ca macar se incearca, fie si de fatada. Insa asa cum un sistem nu poate fi inlaturat deodata si total in scurt timp, lupta aceasta va fi dura si grea, mai ales ca au trecut 16 ani de "tranzitie", practic a mai aparut o generatie care daca nu a fost atinsa de flagelul comunist are in maduva aceasta perioada post-decembrista. Insa, nadejdea si speranta ca Dumnezeu nu va lasa ca raul sa fie fara de sfarsit ma face sa cred ca voi apuca ziua cand cel putin in proportie de 99% comunismul va fi eradicat in orice forma din Romania. Si ce treaba are Dumnezeu si de ce imi doresc sa apuc ziua aceea? Pentru ca, asa cum spuneam si in titlu, incet, incet, ne indreptam spre sfarsitul lumii, al civilizatiei umane cel putin in forma in care o cunoastem noi. Departe de a fi fatalist, insa cred ca acesta se apropie. Bineinteles ca nu stiu ziua , luna si anul, insa asa cum am mai spus, unele semne incep a se implini. Nu sunt nici Nostradamus si nici vreun exeget asupra celei de a 2-a veniri a lui Iisus Hristos, insa din curiozitate, din diverse alte motive, nu trec indiferent pe langa evenimentele lumii in care traiesc. In nici un caz nu sunt un apocaliptic si nici un temator al acestor "zile de sfarsit", insa nu pot sa nu observ ca unele semne se implinesc. Si daca unele deja s-au implinit(vezi razboaiele in lume, bolile, ba chiar si raspindirea Evangheliei la scara planetara), unele sunt pe cale sa se implineasca si ca un martor marunt le consemn. Unul din aceste semne se refera la Tara Sfanta, la popoarele ce traiesc acolo, si anume israelitii si palestinienii. Primii au "primit" un "blestem" din partea stramosilor lor, iar palestinienii "ajuta" la implinirea semnelor. Sa fiu mai explicit. Mai in clar sau mai voalat, unul din semne va fi acela cand pe pamantul sfant va fi pace, cand practic vor trai ca doua state, atat evreii-mostenitorii, cat si palestinienii-dobanditorii acestui pamant. Marti,28 martie 2006, in Israel au avut loc alegeri parlamentare, iar castigator a iesit partidul Kadima, infiintat de Ariel Sharon(actualmente in coma profunda). Dusmanul existential al lui Sharon a fost Yasser Arafat. Insa cu moartea lui Yasser, Sharon asa cum a promis, a schimbat radical actiunile sale. Mentionez aici cateva actiuni ale sale si anume evacuarea de numeroase colonii evreiesti ca sa faca loc astfel Statului palestinian, propunerile sale de pace, incercarea de a linisti opinia publica evreiasca, si faptul ca a convins o mare parte dintre evrei ca solutia finala este pacea cu palestinienii. Castigarea alegerilor parlamentare a Autoritatii palestiniene de catre formatiunea Hamas(partid si aripa ultra-radicala palestiniana) a pus si inca pune in pericol marea pace. Insa, asa cum s-a mai intamplat, marile puteri mondiale(conduse dealtfel tot de evrei) s-au implicat iar acestea au format cvartpartitele pentru pace(SUA,ONU,UE si ONU), cu scopul declarat si concertat de a se face pace in regiune. Bineinteles ca piedici vor mai fi, ca atentatele sinugigase nu vor inceta imediat, ca atat palestinienii cat si evreii se vor simti tradati de conducatori, insa la Hamas, poporul evreu a facut o mutare mai mult decat inteligenta alegand in mare masura acest partid, copilul de suflet si speranta lui Sharon. Ironia sortii e ca e posibil ca nici unul dintre titanii acestui proces de pace sa nu apuce sa vada implinirea viselor lor. Yasser e deja in pamant, iar Sharon e mai mult decat "leguma". Yasser, cel care si-a dorit cu viata sa vada un stat Palesinian adevarat, a murit mai inainte de vreme, Sharon e in coma sa profunda din care al sau Yahve il mai poate ridica. Insa ca o ipoteza ciudata, de suferinta celor doi e legat Mossad (serviciul de securitate israelian), un ultim bastion in acest proces. E doar o ipoteza personala (e posibil sa nu fie numai a mea) fara alte implicatii, mai mult speculatii.Insa ce legatura are comunismul si pacea din Orientul Mijlociu? Si unu si altul e un proces lung si dureros, ce a sacrificat, sacrifica si va mai sacrifica destine si vieti, ce nu au se pare un sfarsit previzibil, insa e cert ca e dorit din ce in ce mai mult si de catre din ce in ce mai multi.Daca sfarsitul procesului comunismului in Romania va aduce poate o liniste morala si sociala, sfarsitul procesului de pace va aduce, se pare si inceputul sfarsitului omenirii. Speranta, dorinta si gandul meu este ca sa nu se intample concomitent, ci pe rand, evident ca cel din Romania intai si cat mai rapid.

Niciun comentariu: